Titivillus este demonul care lucrează în numele lui Belphegor, Lucifer sau Satana pentru a semăna erori în munca cărturarilor.

Editorul și criticul literar Eugen Lungu vorbește despre Titivillus în cartea Eugen Lungu, între spațiile și oglinzile timpului, de Mircea V.Ciobanu. Atunci când e întrebat despre erorile care au apărut în biografia sa de editor. Până a ajunge la propriile erori, Eugen Lungu pomenește despre marile erori ale redactorilor:

1. Mircea Eliade, corectorul cărții lui Emil Cioran Schimbarea la față a României, apărută la Editura Vremea în 1936, a lăsat vreo cinci sute de erori tipografice;
2. Prima ediție a romanului Ulysses, de James Joyce, apărută în 1922 la Shakespeare end Company, avea 5000 de greșeli. Pe parcursul edițiilor următoare erorile erau eliminate cu zecile și sutele. Joyce a crezut că la ediția a VIII-a romanul va apărea fără erori. Dar când a deschis cartea a descoperit la prima vedere trei greșeli;
3. Din cele aproape 300 de pagini ale cărții Eugen Lungu, între spațiile și oglinzile timpului, de Mircea V.Ciobanu, lector: Virgil Botnaru, erorile apar exact în paginile cu Titivillus (lupă în loc de după).

Eugen Lungu, Titivillus există! Și ne privește de după umăr. Noroc că pe parcursul secolelor s-a mai schimbat. Din hidoșenia din Evul Mediu timpuriu s-a transformat în vigurosul demon al Evului Mediu târziu, când majoritatea copiștilor erau călugări, iar „viața era o labă tristă”. Nu e eroare. Nu e babă. E citat (un pic modificat) din Alexandru Mușina.

Editorii greșesc pentru cititori, care sunt din oficiu mai deștepți ca noi, ca să-și poate confirma deșteptăciunea. Să fie de partea bună a lumii. Iar dacă nu greșim noi, editorii, atunci ne ajută Titivillus. Considerat și patron al editorilor.