Mass media chișinăuiene (scuze pentru ortografia nouă și singulară), după ce au eliminat din paginile lor recenziile și „columniștii” sau i-au trimis pe ziariștii din cultură la subsol și la ore când dorm câinii și cocoșii, au găsit spațiu de primă pagină și oră de primă audiență pentru carte.
Atunci când se deschid librării sau au loc evenimente culturale în librării ziariștii spun că e publicitate. Când se închid librării, descoperim uimiți, că e știre. „Se închide Diverta!  Se închide Pro-Noi!”
Am fost întrebat de ce?
Subiectiv, supărat și cătrănit răspund:
1. Pentru că menirea școlii primare e să-i învețe pe elevi ortografia și tabla înmulțirii. Și exercițiul lecturii (cinci poezii embrionare, trei povești cu feți-frumoși și două povestiri cu nătăfleți). Lectura e cu datul din buze.
2. După clasele gimnaziale elevul va trebui să se descurce deja în cei trei clasici români, patru interbelici români, cinci contemporani români, inclusiv doi sau trei basarabeni, și cinci universali. Și să poată citi fără a da din buze.
3. Iar după liceul umanist va trebui să se descurce în toată literatura română, să se poată orienta în cea universală. Liceul nu este școală generală. Liceul e creatorul viitoarei elite sociale. Notele proaste de la ultimul BAC și brambureala oficialităților nu pot fi puse pe seama copiilor. Este o inflație a numărului de licee și o statistică cinică care se lustruiește cu viețile copiilor. „În toată lumea se plătesc bani pentru a învăța. Doar în Republica Moldova se dau bani pentru a nu învăța” (citat dintr-un vice-ministru înțelept cu iPad). BAC-ul înseamnă deschiderea ușilor în toate universitățile lumii. Ceea ce vor să facă socialiștii lui Dodon cu anularea BAC-ului se numește crearea ostaticilor de 17-18 ani într-un țarc închis: Republica Moldova. Ei nu vor avea acces la universitățile străine, inclusiv cele din Românie.
4. Dacă România va mări în continuare numărul burselor și se va ajunge la 10 000, atunci universitățile din Republica Moldova vor fi sortite sau să se închidă sau, într-adevăr, să ofere un viitor  studenților. Prin studii calitative.
5. Repunerea  cronicii de carte într-un timp și loc respectabil în mass media chișinăuiene.
6. Reabilitarea sistemului de valori în viața literară.
7. Banii pentru carte din bugetul statului nu se taie la prima rectificare de buget. Un leu investit în cultură va economisi șapte lei din bugetul statului, din ministerele și instituțiile de drept.
Subiectiv, supărat și cătrănit mai pot spune, în altă numărătoare:
1. Cartea din Republica Moldova a fost lovită în 2008 de cele două modificări Stepaniuc: eliminarea editorului privat din grija minimă a statului și luatul în brațe a editorului de stat în Legea activității editoriale; scoaterea editorului din lanțul editării manualelor școlare în Regulamentul cu privire la editarea manualelor.
2. Criza economică și financiară care a ajuns în librării în octombrie 2008. Iar librarii și editorii nu au vrut s-o înțeleagă.
3. Lichidarea stocurilor de carte care au rămas după campania ziar plus carte în România prin chioșcurile din Chișinău: Timpul & Litera, Adevărul & Adevărul, Jurnal & Prut Internațional. Puținii oameni de librării s-au orientat spre chioșcuri. Și au uitat  drumul sau nu mai au bani pentru librării.
4. Nu e adevărat că eBook-ul a ucis cartea clasică. Vânzările cărții digitale abia dacă se ridică la o sută de exemplare într-un an pentru un titlu de top. Este argumentul omului leneș (citește-l pe Creangă, pe Ion Creangă).
În acești douăzeci de ani s-a umblat la carte cu șmecherii și nepăsare.
Cartea e supărată. Și nu se mai deschide în fața românului.
Du-te și fă un copy paste. Din bun-simț.