Fotografie de Maria-Paula Erizanu

Glebus Sainciuc este un copil. Îndrăgostit de pensulă. La 90 de ani. Este academicianul care continuă să tragă linii cu creionul. La absolvirea liceului (era prin 40) le-a făcut tuturor colegilor câte o vinietă. Personalizată. Și diferită. Un Corso, colecționarul lui Perez-Reverte, ar putea să scrie biografiile tuturor colegilor, dacă va reuși să le adune pe toate. Liceanul Glebus Sainciuc era atât de artist încât colegii îi spuneau Blegus. L-a crescut pe Lică, feciorul, făcând coadă la Uniunea Artiștilor Plastici pentru peredovici. Mulgătoarele decorate urmau să fie imortalizate de un pictor în URSS. Comenzile erau  bine plătite. Dar și mulgătoarele grase arată luminoase în tablourile lui Sainciuc. Scriitorii vor rămâne mai degrabă prin măștile lui Sainciuc, decât prin opera lor.

În seara deschiderii expoziției, la un moment dat, Sainciuc s-a plictisit să acorde autografe. Și-a luat soția, îmi pare îndrăgostit și acum de Valentina Rusu-Ciobanu, și a pornit prin sală să-i prezinte expoziția. ”Ții minte, portretul ăsta l-am făcut pe o ploaie…”

Un om îndrăgostit, un om împlinit, un om fericit. 90-60-90.

Lăsați copii să fie văzuți de culorile luminoase și liniile neîncrâncenate ale lui Glebus Sainciuc. Ar fi un început de fericire.