De douăzeci de ani noi tot reformăm sistemul educațional.
Schimbăm curricula. Modernizăm curricula. Digestionăm curricula. Modernizăm. Simplificăm. Punem note. Scoatem note.
Proiecte pentru reconstrucția grădinițelor, clădirilor claselor primare, gimnaziale. Tăiem din licee. Adăugăm licee. Facem școli de meserii. Reparăm acoperișuri. Punem cazane bio. Tragem canalizație. Punem capacul.
Intrăm în sistemul de la Bologna. Ieșim. Intrăm în programul Erasmus.
Uităm un lucru mărunt: orice școală se face în jurul cărții. Universitatea din Bologna era cea mai cunoscută în Evul Mediu din cauza celei mai mari și bune biblioteci. Iar Statele Unite e importantă pentru că decenii la rând biblioteca Congresului e cea mai mare din lume. Mai repede găsiți cărțile Cartier la Washington decât la biblioteca Universității de Stat din Chișinău sau la Biblioteca Națională a României.
„Necunoașterea literaturii nu te salvează de responsabilitatea politică”, parcă așa zicea Marc Tkaciuc. Și sunt de acord.