Un război niciodată nu vine singur. Războiul adevărat din Ucraina a stârnit un război virulent în partea moldovenească a imperiului netului. Linia frontului a fost trasată dintre cei care se cred intelectuali pe net și cei care se cred intelectuali în societate. Întrebarea intelectualilor de pe net a fost tranșantă: de ce tac scriitorii, unde sunt intelectualii? Punând arătătorul pe tâmpla intelectualilor care nu au atâta trudozile pe facebook ca ei.
Planul operațiunii speciale de pe net, de fapt, a fost și este altul: ești pe facebook, ești prietenul meu pe facebook, ai un arsenal de like-uri pentru mine, ești pe peretele meu, atunci ești intelectual/scriitor. Te-ai dat cu părerea despre război în altă parte, ai condamnat războiul în afara peretelui meu sau ai ajutat refugiații fără selfie, atunci nu exiști. Intelectualii de net trăiesc doar pe peretele lor. Își conduc în război armata de fani ca un politruk. Fără dubii, fără sentimente, fără devieri de la starea și adevărul contului meu intelectual. Orice pas în stânga sau în dreapta trebuie pedepsit. Public. Fără nicio clemență.
Unde sunt intelectualii/ scriitorii în acest cumplite vremuri?
I-ați îngropat cu succes în vremurile prielnice pentru mărunți și șmecheri. Când ați considerat că nu e nevoie de ei. De gâlcevile lor mici de la marginea societății. Suntem noi. Ne putem aburca pe cadavrele culturii. Să fim în centrul universului.
Ați mărunțit cultura decenii. Și căutați intelectuali pe 24 februarie?
Ați scos cronicile culturale din medii. Nu aduc vizualizări, nu aduc bani. Ați înlocuit literatura cu cărțile motivaționale. În spațiul public ați înlocuit scriitorii cu pițipoance și cocalari. Ați pus carte rusă în librării din contul cărților românești, sigur, doar se vinde mai bine decât cea română. Ați abonat cinci ratați politici care au devenit mari experți în covid, în arsenal nuclear, experți militari, comentatori economici și moașe de ideologii politice și ne sunt prezentați zi de zi pe toate canalele pretins obiective și apriori părtinitoare. Ați achiziționat carte pentru bibliotecile publice, acolo unde s-a făcut, pe criterii „de-al nostru, luăm mult”, „de-a nimănui, luăm un exemplar, ca să nu fie scandal”. Așa, încet-încet, an de an, ați umplut rafturile bibliotecilor publice cu plachete de 16 pagini, colorate, cretate, cu imagini bonbon, frumoase, după criteriul vostru estetic, cu poezii care rimează „purceluș – pluș”. Încât cărțile de referință au rămas doar în bibliotecile personale. Ați acordat premii literare după criteriul mahalalelor literare. Ani la rând. Sau peste un an. Ați creat o alee a laureaților comozi, cuminți și ascultători. De parcă nici n-am ieșit de 30 de ani din realismul socialist.
Am uitat: v-ați adus aminte de ucraineni pe 24 februarie. Ei trăiau undeva departe de noi. La ani lumină. Undeva, după marea cultură rusă. Ascunși prin stepele îndepărtate de după Nipru. Ucraina are o cultură mică, cărțile lor nu aduc vânzări. De ce să scoatem o oarecare Zabușko, dacă ne aurește un Vodolazkin sau marele Dostoievski, sau marele Soljenițîn, sau bengosul Edicika Limonov?
Societatea și-a decapitat intelectualii. I-a exilat la periferie. N-a avut nevoie de ei. Birocrații din cultură au devenit stăpânii culturii. Crezând că au înlocuit intelectualii.
Nimeni n-are nevoie de intelectuali în vremuri liniștite. Doar că aceste cumplite vremuri vin din cauza că societatea a decapitat intelectualii. În vremurile celea bune.
La cumpănă ați vrut să le auziți vocea? Păi, i-ați înlocuit cu alții.