Intelectualii sunt elita morală a societății. În cărțile lor și în discursurile publice. Atunci când Paul Johnson, istoricul și jurnalistul, fostul consilier al lui Margaret Thatcher, intră în cotidianul biografiilor lor, riscăm să citim reportaje din ziarele de scandal.
Rousseau, care vorbește cu patimă despre educație și copii în Emile, Contractul social sau Noua Eloiză, și-a abandonat cei cinci copii chiar la naștere. La Hopital des Enfants-trouves. Niciunul n-a avut nume. Majoritatea copiilor abandonați mureau în primul an de viață. Doar 14 dintr-o sută ajungeau la maturitate, majoritatea devenind cerșetori sau vagabonzi. Rousseau n-a încercat niciodată să vadă care-i soarta lor.
Marx, care a trăit toată viața din datorii și n-a avut niciodată un loc de muncă, – a candidat o singură dată, în septembrie 1862, la un post de funcționar la căile ferate, fiind respins pentru scrisul urât, – a ajuns la Capital începând cu articole care explicau răul lumii cu „o combinație de antisemitism studențesc de cafenea și Rousseau”. Era firesc. Majoritatea cămătarilor, cărora le era dator Marx, erau evrei. Aduna dosare pentru rivalii și dușmanii săi. Nu se sfia să le pună la dispoziția poliției dacă era în avantajul său. De la 1840 și până la sfârșitul vieții Engels a fost principala sursă de venit a familiei Marx. Iar când Engels și-a vândut afacerea, mai bine de jumătate din suma rentei se ducea la Marx. Singurul contact cu proletariatul al lui Marx a fost cu o membră a clasei muncitoare. Cu Lenchen. Fata din casa familiei Marx. Care n-a fost plătită niciodată nici măcar cu un penny. Marx a avut un copil cu ea. Ca să evite scandalul familiar și cel public, Engels, prietenul necondiționat, și-a asumat paternitatea pruncului. Până în ceasul morții. Atunci, neputând vorbi din cauza cancerului la gât, a scis: „Freddy este fiul lui Marx. Tussy vrea să facă din tatăl ei un idiot.”
Mai sunt Shelley, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Russel, Sartre.
Așa spun cărțile.
INTELECTUALII de Paul Johnson. Traducere din engleză de Luana Stoica (Editura Humanitas, 2012)
(Pentru Cartea zilei, Publika TV)
cristina
Aveti cartea la librarie? Mi-ar face mare placere s-o parcurg.
Gheorghe Erizanu
@Cristina: Parcă mai era. Humanitas-ul nu dă că e ediția a doua. Noi am mai avut până nu demult ediția precedentă. A stat ascunsă în rafturile librăriilor vreo 6 ani. Păcat. Vreau să înțeleg ce și cum citește lumea noastră. Dar îmi dau seama că nu mă pricep deloc ce e aia carte bună și ce e aia carte proastă.
Sfeta Konfeta
Unde-i limita ipocriziei ma intreb..
As vrea sa citesc cartea.
Gheorghe Erizanu
@Sfeta Konfeta: O găsiți, sper, în Librăriile Cartier. Humanitas a scos a doua ediție. E adevărat, prima ediția a fost mult timp în topul cărților nevândute. Autorul mai este prezent în librării cu încă un titlu, cel puțin. Vorbesc de traduceri. Altfel, în engleză, are câte o carte pe an.