Blog

„Povestea maidanezului Leuțu” de Vintilă Mihăilescu
„Povestea maidanezului Leuțu” de Vintilă Mihăilescu

Vintilă Mihăilescu este ucenicul lui Noica, dar fără Jurnal de Păltiniș, și nepotul celebrului geograf Vintilă M. Mihăilescu. Probabil, trebuie să pomenesc și de cunoscutul matematician Preda Mihăilescu, fratele, și de Vintilă V.Mihăilescu, tatăl, celebrul cardiolog român. E dintr-un arbore de familie care ar scoate codrii de aramă din poezie.
Cartea are doi vinovați: Yavor Lilov, care i-a vorbit primul despre antropologia maidanezilor și Bogdan Iancu, care l-a pus să scrie această carte. Vintilă Mihăilescu îi scoate în față printr-o dedicație.
„Pe câinele străzii noastre îl cheamă Leuțu.”  „Nu știu cum se făcea, dar de îndată ce murea unul, un altul apărea Dumnezeu știe de unde și îi lua locul, parcă ar fi fost înscris de mult pe o listă de așteptare.” Așa începe Povestea  maidanezului Leuțu. Care este din Bușteni. Maidanezii Bucureștilor nu sunt, conform legendei, urmașii „demolaților” lui Ceaușescu. Pentru eutanasierea celor 150 de mii de câini din București în perioada 2001 – 2007 au fost cheltuiți 9 milioane de euro. Uciderea unui câine a costat 62 de euro. Sterilizarea unui maidanez costă 20 de euro, calculează Vier Pfoten.
Câinii fără stăpân au împărțit lumea în două tabere: cuțofilii („câinii sunt precum copiii”) și javrofilii („Moarte javrelor! Treziți-vă, români!”).
O capitală cu maidanezi este o capitală înapoiată. Considerau cei care au făcut Revoluția Tinerilor Turci de la 1908.  Și au „deportat” aproximativ 400 de mii de câini din Istanbul pe o insulă pustie, „unde au sfârșit mâncându-se între ei de foame”. Schelălăitul și mirosul hoiturilor au rămas pe mult timp în memoria turcilor.
„De ce englezii îi numesc, cu scârbă, broscari pe francezi? De ce mâncăm gâște, dar nu lebede – și de ce atunci membrii congregației Saint John din Cambridge au dreptul să mănânce, o dată pe an, lebăda? De ce, pentru europeni cel puțin, nici insectele, nici reptilele nu sunt bune de mâncat?”
„Nu putem trăi fără un sistem de valori, iar acesta presupune o ierarhie cu sens.”
Așa spun cărțile.
„Până atunci însă, ce facem cu Leuțu?…”
Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și criza omului de Vintilă Mihăilescu (Editura Cartier 2013).
 

Comentarii(3)

    • Elena B. Man

    • 10 ani în urmă

    Am folosit funcția web site-ului dumneavoastră pentru a deschide o carte. Am deschis prezenta. Am citit până la pagina 19, ultima oferită de invitația, <> În ultimul paragraf al paginii 19, se poate citi,
    „Este, ceea ce s-a întîmplat, sui-generis, și în Romînia. Același studiu evaluează la 4,1 milioane de cîini existenți în prezent în România (probabil însă, cu tot cu cei fără stăpîn…), adică … ”
    Deduc, autorului nu-i place „â” (cunoscut afecționat ca „î din a”). E dreptul dumisale. Dar cum rămâne cu cele două ortografii diferite ale numelui țării, fie Romînia ba România? Este, oare, un mini-test adresat cititorilor?

    1. @Elena B.Man: Nu, Este o eroare. Ca cititorii sa se simtă mai deștepți ca autorul.

    • Elena B. Man

    • 10 ani în urmă

    Erată
    A se citi, –> ultima oferită de invitația, “Deschide cartea.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt