Pe 20 martie cimitirul evreiesc din Chișinău a fost surprins de un internaut așa:
Imaginea a supărat. E apocaliptică. Parcă e luată din Călăuza lui Tarkovski (lipsește doar calea ferată pe care nu trece niciun tren).
Imaginea după pogromul copacilor din cimitirul evreiesc e imaginea-simbol a Chișinăului de azi. Asta a durut. Noi ne-am văzut pe noi în acea imagine. Frumosul a plecat peste hotare. La popoarele mai atente. Noi am rămas cu urâtul. Și cu nepăsarea.
Tăiem copaci. Distrugem pietrele funerare. Călcăm morminte. Tractoarele au făcut slalom printre morminte ca să ridice copacii dărâmați.
Vom repara. Totul. Vom reface pietrele funerare. Vom încleia bucățile ciobite. Vom pune flori. Frumusețea va începe de la noi. Frumosul are o șmecherie pe care numai noi o știm.
Frumusețea pe care o vedeți voi în viitor se face peste apocalipsa în care trăim noi. Azi.
În toamnă cimitirul arăta așa:
Altfel, au venit reacțiile oficiale.
Ministerul Educației, Culturii și Științei a înființat la începutul anului Muzeul Istoriei Evreilor, care va administra cimitirul evreiesc din Chișinău, intrat în lista patrimoniului național. Bugetul Muzeului pentru 2019 este de 10 milioane de lei moldovenești.
Comunitatea Evreilor din Moldova a reacționat deosebit de calm. Așteptăm renovarea.
Urmează Grădina Publică din Chișinău. Curând. Va fi frumos.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Marius
sunt mut de explicatiile Min Culturii si a tov. cela sef din 2015. Unii din ei au mai prins burse prin SUA. Aici oare tot asa sa vorbeasca si-ar permite…. iar platforma tace duios. Suna banal Dle Erizanu, dar nu imi vine sa cred cit de perversi ( e unicul termen acceptabil care imi vine acum in minte) s-au facut… jurnalistii, societate civila etc etc.
Gheorghe Erizanu
@Marius: Jurnaliștii și societatea civilă sunt parte a societății. Sunt exact ca societatea moldovenească. Pentru mine nu a fost nicio surpriză. Cărțile apărute sub egida Agenției despre protecția patrimoniului național arată ca și cimitirul evreiesc.
Marius
Multumesc de raspuns. Probabil aici e si un 50% la 50%. “Functionarii” (am pus ghilimele pentru ca unele din aceste persoane au venit dinspre domeniul stiintei si ca si cum pot fi considerate oameni de stiinta si ar trebui sa fie un pic mai sensibili la unele aspecte etc.) sunt asa cum sunt si pe de alta societatea. E ceea la ce va referiti cind spuneti de 100 de ani de munca… Anul trecut observasem la Varsovia intr-un parc o alee care inconjura copacul. De fapt sunt si alte multe exemple din astea. Deci un copac a fost crutat.
Eu imi imaginez ca daca la noi undeva ar fi crutat un copac, 50% din societate ar discuta ca nu se poate asa, ca ne e rusine, ca nu e estetic, ca strica imaginea, ca hai sa fim seriosi, da hai ca eu nu mai vorbesc cu tine. Pseudoboala asta a esteticului exacerbat a dus la defrisarea copacilor de linga Arcul de triumf, copacilor din fata bibliotecii Hasdeu si altele.
Daca imi permiteti domnule Erizanu sa ma expim un pic neconventional (sa stergeti daca pare nelaloc) – Bai da si prosti is polonejii istia ca fac aleea in jurul copacului! – Da bai, net kulituri a frumosului ca la noi acas!
Multumesc de postare inca o data. Si categoric, e nevoie de decenii…
Gheorghe Erizanu
@Marius: Merci mult pentru exemple. Aflu azi de la Lică Sainciuc, care a vorbit cu directoarea Museului Evreiesc din Moldova, că nu există nicio tradiție sau cutumă ca în cimitirele evreiești să nu crească niciun copac. Copacii nu sunt antisemiți!