Oxigen. Încă o lucrare de diplomă a absolvenților de la actorie din Chișinău. În regia Luminiței Țâcu. Și asta-i după Hamlet. Un val teatral atât de proaspăt și viril Chișinăul nu l-a avut din 1985, când veneau șciukiniștii cu Vutcarău, Fusu & Ko. Godot a fost atunci prima adiere a schimbărilor care au urmat. E adevărat. Schimbarea era dictată de Kremlinul lui Gorby. E adevărat. Ei au prezentat spectacolele pe scena ”Luceafărului”. Actualul val se impune prin subsoluri. În 513, în subsolul de la Academia de Teatru (sau Arte Frumoase, nu știu denumirea exactă). Probabil va fi altfel. E cert un lucru. Chișinăul are nevoie de oxigen. Ca să poată dansa. Ca să poată iubi. Ca să poată trăi. Ca să poată minți. Altfel decât a fost până acu. E nevoie de oxigen, Hamlet!