Pantalonii au fost spălați. Cu trei bilete de la Muzeul Național de Artă al Moldovei.

Am fost la expoziția de stampă japoneză. Până la Covid-19 (nu înțeleg acest botez cu linioară, dar mă conformez). Stăm acasă, izolați, mâncăm, spălăm, bem, baie, spălăm, mâncăm, bem, baie, spălăm, mâncăm, bem, baie. Astăzi, doi vecini au chemat vidanjorul. Și chiar a venit. O săptămână nu puteau scoate mașinile din garaj. Interdicție inteligentă de la cei trei care ne conduc de la televizor acum.

Premierul a declarat ieri, într-un interviu pentru Europa Liberă, că încasările au scăzut cu 40 la sută și „statul nu va da bani” decât pentru pensii, salariile bugetarilor și menținerea sistemului bancar. N-am crezut în susținerea statului nici atunci când oficialii noștri se întreceau în declarații cu tot felul de ajutoare pentru oamenii de afaceri, „mai ales pentru domeniul HoReCa, care a fost cel mai afectat”. Din toate declarațiile cotidiene, de aproape o lună de zile, n-am auzit de la ei nici în treacăt, măcar o adiere de pomenire, pentru domeniul culturii.

Revin la Churchill și replica dată ministrului de finanțe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când i-a prezentat proiectul de buget cu 00,00 lire pentru Cultură: pentru ce mai luptăm, dacă nu va mai fi cultură.

Churchill nu-i. Gândim arogant contabil. Mințim convingător și ferm. Ca să creștem în sondaje pentru prezidențialele din toamnă.

Intrăm în Era „Vodoleilor”. Vom ieși din case. Vom mânca, vom bea, vom merge la baie, vom mânca, vom bea, vom merge la baie.

Și o dată în lună vom chema vidanjorul.