Probabil era Capșa. De fapt, nu are nicio relevanță. Erau anii 50 ai secolului trecut. Doi scriitori împărțeau lumea la un pahar de vin. Marin Preda și-a luat țăranii. Petru Dumitriu și-a luat orășenii.
Peste vreo 20 de ani, într-un sat din Basarabia, poștașul a adus „Literaturnaia Gazeta”. Asupra a două pagini din acel săptămânal s-au oprit mai mult ca de obicei părinții. Apoi fiul mai mare a fost atent la discuția dintre părinți. Apoi a încercat și el să citească acele două pagini A2. Atunci am aflat pentru prima dată de Marin Preda. Rușii polemizau cu Delirul lui. Cartea n-a apărut în rusă. Dar era vehement combătută.
N-am citit nicio carte de Preda ca prim cititor. Înaintea mea au fost cititori atenți, cititori care însemnau rânduri întregi cu creionul, cititori care însemnau rânduri întregi cu pixul, cititori nervoși care încercuiau anumite cuvinte cu pix roșu. Cărțile erau încleiate, descleiate. Iar încleiate.
În august 2012 se împlinesc 90 de ani de la nașterea lui Marin Preda.
Luna august este luna lui Marin Preda în Librăriile Cartier. Toate cărțile Preda se vând cu o reducere de 20 la sută. În semn de respect față de prozator. În semn de respect față de cititor.