Prin librăriile din Chișinău a apărut o nouă categorie de cumpărători: părinții înfuriați. Unii dintre ei nici nu prea știu ce e aia o librărie. Alții intră și se sperie de numărul de cărți adunate într-un spațiu atât de mic. Alții riscă să intre cu copiii. Copiii vor ca bunii lor părinți să le cumpere cărți. Alții intră resemnați: oricum voi cheltui 500 de lei pe cărțile care le dorește copilul. Alții sunt nervoși. E pus pe drumuri de proprii copii. Caută librării. Puncte de reper noi în spațiul geografic din creierul stresat de crize economice și politici oculte. Alții, cu o dragoste imensă pentru propriile odrasle, caută cu grijă și bună-creștere manualele pentru lumina ochilor lor.
Atât că manuale în acest septembrie nu sunt. Nu știu ce a făcut vechea guvernare în alte domenii. Dar în cel editorial dezastrul îl încep a simte și părinții.
Nu am mari speranțe nici în viitorul apropiat. Doar să apară linoleum în loc de parchet în clădirea în reconstrucție a Parlamentului. Iar prin Chișinău să umble oameni cu căști de protecție în cap. Pentru o eventuală protecție a puținii logici care mai găzduiește anumite capete cu viză de reședință în Basarabia.
Exodul de creiere lasă o realitate de Tarkovski. Care o fi fiind mai bună ca cea de Orwell. Chiar e mai bună. Dar e o ceață densă de toamnă târzie pe un peisaj cu linoleum. La un început de septembrie.