Oră de oră, zi de zi, Republica Moldova este transformată într-un țarc. Polițiști de frontieră care au dreptul, fără decizie judecătorească, să-ți interzică ieșirea din RM, dacă ai amenzi auto neachitate. Președinte care a jurat pe Biblie să respecte Constituția. Dar nu recunoaște decizia Curții Constituționale. Băiat care e trimis să facă armata ca ministru. Polițiști care te trag pe dreapta doar fiindcă așa vor mușchii lor. Jurnaliști care se întrec în număratul manifestanților. Și o sută de oameni dacă veneau, oricum, ar fi fost  mulți. E seceratul și desfăcutul porumbului. Președinte de Parlament care decide în ședință de partid când va avea loc ședința Parlamentului. Cetățean ucis în penitenciar. După ce a fost aruncat acolo pentru depășire de viteză. Avea 110 km pe oră.
Acum, zi de zi, peste o sută de oameni, care au avut sau mai au afaceri, școliți, activi, pleacă. Lăsând naibii totul. În nicăieri. Mai departe de RM. Doar părinții bolnavi te mai țin aici. Adevărată fenomenologie politică: cum se construiește o societate feudală și o feudă într-o democrație precară. E de Premiul Național, Pașca Morozov.
O gură de aer. În Cartier de colecție, cu numărul 11, apare antologia lui Claudiu Komartin.

E coala cu alegerea vopselei. Pentru Maeștrii unei arte muribunde.