Comentarii(30)

1. • catalin codru

   • 12 ani în urmă

   e greu sa nu cad de acord!

2. • catalin codru

   • 12 ani în urmă

   e greu sa nu cad de acord!pe unii ,mi se pare, ii cunosc f bine)))

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @catalin codru: Posibil. Dar nu sunt persoane concrete.

3. • catalin codru

   • 12 ani în urmă

   normal!analiza psihologica f reusita si veridica,per general)))

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @catalin codru: Merci.

4. • Mircea

   • 12 ani în urmă

   Frumoase portrete care vorbesc despre evolutia valorilor în RM în ultimii 20 de ani, despre deceptii, politica, cultura…si viitor.

5. • dandy

   • 12 ani în urmă

   Parca am mai citit asta undeva (scuze, acum am capul plin de cifre, harti si date meteo, si timp zero barat pentru actualizare-verificare). Cu certitudine, semnat de acelasi autor. Textele au ceva in comun cu vinul. Daca e bun, poti sa-l recitesti (aproape) oricand. La placerea descoperirii unui lucru bun se adauga si cea a (de-)gustarii repetate.

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @Dandy: A fost publicat de revista Mass media.

6. • ada

   • 12 ani în urmă

   Parca l-am vazut pe Nicolae Roibu, cândva tânăr, iar acum…

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @ada: Nu m-am referit la cineva concret.

7. • anisoara

   • 12 ani în urmă

   are padruga nu gagică

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @anisoara: Nu sunt adeptul rusismelor. Nu sunt nici talibanul limbii române. Ar fi exagerat. Totuși.

8. • LILIANA

   • 12 ani în urmă

   trist, dar adevarat 🙁

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @lilana: E o tristețe mai veche. Eu am uitat de acest post. A fost scris demult.

9. • Domnishoara FM

   • 12 ani în urmă

   Daca asta e regula generala, exista si exceptii! Mai mult decat sigur. Asa cum exista si generatii de mijloc intre aceste 3 generatii trecute in revista. Deci, nu e totul pierdut. Vreau sa cred… sper 🙂

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 12 ani în urmă

      @Domnishoara FM: Nu spera și nu ai teamă. Sigur. Sunt excepții. Ce v-a apucat acest post acum? El a fost scris demult-demult. Metaxa e vinovată. Ea mi l-a cerut cu o insistență cum nu prea se află pe aceste meleaguri.

10. • Tatiana

    • 12 ani în urmă

    Am citit cu mult interes. Mă bucur că nu m-am regăsit în cele 3 categorii… 🙂
    În schimb, am recunoscut pe câte cineva care se încadrează în prima categorie, dar cu unele “modificări”…
    Nu-i atât de veselă şi nici uşoară viaţa asta a noastră, a jurnaliştilor, mai ales atunci când încerci să nu pupi pe nimeni… 🙂

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @Tatiana: Textul a fost scris pentru o revistă de specialitate. Întâmplător, era vorba de jurnaliști. Și alte profesii au aceeași soartă. Un tractorist care citește Camus nu cred că este mai fericit decât un jurnalist care nu citește Camus.

11. • catalin codru

    • 12 ani în urmă

    ce face fb)))oricum a fost si este un post bun!!!

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @catalin codru: Am înțeles. FB. El era de vină. Că nu înțelegeam de unde s-a luat această avalanșă de comentarii. Merci.

12. • Alexandru Culiuc

    • 12 ani în urmă

    Bun articol, bune portretele. Dar concluzia este ca jurnalistul din Moldova — la orice varsta — este un nepriceput care nimănui nu-i trebuie in afara “industriei mass media”. In MD jurnalist nu e profesie, ci ocupatia unor cu apucaturi grafomane si, posibil, cu cap pe umeri (in caz ideal), dar care n-au învățat nici o meserie sau disciplina “adevarata”, deoarece ceea ce la noi se numește facultate de jurnalism e o farsa. Hmmm… Cred ca sunt prea dur cu jurnaliști din md. Acelasi lucru ar putea fi spus despre facultatea de economie si oricare alta facultate de științe umanitare. Apologies for the rambling comments, dar journalisti profesionisti in Moldova — tarrrre putini… De altfel, ca si economisti, juristi, etc.

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @Alexandru Culiuc: Întâmplător, am vorbit despre jurnaliști. Putea fi profesor, avocat, ministru sau strungar. De fapt, ultimii nici nu mai sunt în industria RM.

13. • Personajul

    • 12 ani în urmă

    Băi, Ierizane, băi. 🙂 Din 33 (nu le iau în considerație pe ultimele 3) de propoziții/, 20 mi se potrivesc perfect. Plus, cu încă vreo 5-6 ai fi pe aproape. Celelalte sunt din alt film, dar cunoscut și el. Eu îmi dau seama că ți-am cam servit drept obiect de descris. Pentru că sunt prea multe ”simple coincidențe”. Hm…

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @Personajul: Îmi pare rău. Nu am avut un model. Și nici nu am curajul lui Flaubert. E o întâmplare întâmplătoare.

14. • Nick Arsa

    • 12 ani în urmă

    Superb portret robot colectiv, acoperind cam (aproape) toată gama posibilă de jurnalisti rumâni, de pe ambele maluri ale Prutului.
    Tristețea relevării inexistenței vreunul model precum și concretețea trimiterii înapoi în timp sunt ambele, din păcate, confirmate de cinismul brutal al realității.
    Da, ei există. Da, sunt și ei ai noștri. Dar, și întrebarea nu este retorică, cât de ai noștrii? Sau, mai exact, cât de (i)relevanți sunt ‘mnealor (pentru a nu fi posibile modele de urmat)?

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @Nick Arsa: Îmi pare rău că sunt nevoit să fac aemenea portrete. Chiar dacă par a fi „superbe”. Poate se mai schimbă ceva. Cândva.

15. • Nic Arsa

    • 12 ani în urmă

    … Și dacă unii sau alții recunosc problema și/sau se recunosc au ba, este un semn bun ca măcar unii din sus-numiții practicanți ai disciplinei modern “inventate” de Daniel Defoe au curajul introspecției precum și cel al auto-analizei.

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @Nick Arsa: Văd că e coadă mare la personaje. Un bun prieten, mi-a spus, că el s-a recunoscut în toate trei personaje. Și-mi pare foarte rău. Pentru talentul și viața irosită.

16. • Ala

    • 12 ani în urmă

    Da curios eu ma recunosc in cea care a incerat si a cutreierat doi ani la rind prin facultatea de jurnalizm ,dar din pacate nu aveam nici un parinte plecat peste hotare atunci am plecat eu insumi la Italia pu un an ,dar care deja au diventat 14 .Un pic regret ,dar privind in urma nu s-au prea schimbat multe in acest domeniu.Oricum multe,multe complimente si bafta Va iubesc

    1. • Gheorghe Erizanu

       • 12 ani în urmă

       @Ala: Așa e. Se pleacă pe un an. Și se rămâne pentru o viață.