Jurnaliști și vremuri în trei portrete

PORTRETUL JURNALISTULUI ÎN ETATE. Lucrează în presa scrisă. La același ziar de când se ține minte.
Pantofi uzați. Costum cu două numere mai mare. Cravată demodată. Cămașă cu gulerul ros. Citește Literatura și arta. Are prin buzunare tichete de troleibuz compostate încă în 1992. Are apartament cu două camere la Dokuceaev. Are un copil. Are apartament cu trei camere la Dokuceaev. Are doi copii. WC-ul nu funcționează. A citit Tolstoi. Și Eminescu e mare. Are o bibliotecă formată încă în anii studenției. Nu cumpără cărți din 1993. Nu citește. Nu se duce la teatru. Nu intră în librării. Bea vin prost și vodcă ieftină. Fumează Doina. Se uită la Mesager. Comentează știrile. Are multe întrebări retorice. Are o soție care l-a înșelat cu un caricaturist bătrân. Îl citește pe Tănase. Este de acord cu el. Se mândrește cu el. Mănâncă borșul încălzit a treia oară. Singur. Soția e la telefon.
Și-a irosit viața. Și e trist.
Nu are pistol.
În debara au rămas ustensilele pentru pescuit. Încâlcite și prăfuite.
PORTRETUL JURNALISTULUI VÂRSTEI DE MIJLOC. Lucrează în presa scrisă. A fost cam pe la toate ziarele Chișinăului.
N-a purtat niciodată cravată. Tricou pentru vară. Pulover pentru iarnă. Adidași pentru iarnă și vară. Trăiește în Tolstoi. Dar, public, declară că e fan Dostoievski. A citit Kafka, Roland Barthes, Sartre, Camus. În sala de literatură străină a bibliotecii Krupskaia. Sau sub băncile aulelor universitare. Din cărțile edituri Univers, învelită cu grijă în ziarul Komsomolskaia pravda. A fost la mitingurile de eliberare națională. A stat în genunchi în Piața Marii Adunări Naționale. S-a bucurat când Chișinăul a arborat tricolorul. Este unionist. Este antikomunist convins. Trăiește în gazdă. Soția l-a părăsit. Pentru un medic mai descurcăreț. Copilul, unicul copil, învață în Franța. A obținut bursă. Pentru cunoștințe. Demult n-a mai citit nimic. Nu se uită la televizor. Fumează Bond roșu. Bea vodkă Spicușor. Din paște în paște își petrece noaptea cu vreo creștină întâmplătoare.
N-are niciun hobby.
Regretă că n-a plecat peste hotare. Oriunde. Să facă orice altceva.
Se gândește că va pleca într-o bună zi. În Italia. Sau, poate, Portugalia.
Dar a ajuns criza și acolo. Și rămâne în tranziție. De 20 de ani.
PORTRETUL JURNALISTULUI TÂNĂR. Lucrează la o televiziune privată.
Poartă pantaloni slim. Este parfumat cu Semiaki. Are tatuaj. Mai jos de ficat. Părinții, plecați în Italia cu 12 ani în urmă, îi trimit regulat bani și colete. A citit Alchimistul. A auzit ceva de Cărtărescu, cel care a scris De ce iubim femeile. Știe ce înseamnă pronume și adjective posesive. Dar nu din gramatica limbii române. Are iPhone. Are iPad. Și-a descărcat o bibliotecă de cărți digitale. Le va citi cândva. Are iubită. Dar s-a cam plictisit de ea. Va trebui să-și caute o altă gagică.
Nu este nici unionist. Nu este nici komunist. Îi este într-un cot de politică.
Trăiește în gazdă. Dar nu-l deranjează.
Are blog.
Are tupeu.
Și are un viitor înainte.
(Pentru Mass media)

Post Views: 176

Comentarii(30)

- catalin codru
- 11 ani în urmă
e greu sa nu cad de acord!

Răspunde
- catalin codru
- 11 ani în urmă
e greu sa nu cad de acord!pe unii ,mi se pare, ii cunosc f bine)))

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @catalin codru: Posibil. Dar nu sunt persoane concrete.
  
  Răspunde
- catalin codru
- 11 ani în urmă
normal!analiza psihologica f reusita si veridica,per general)))

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @catalin codru: Merci.
  
  Răspunde
- Mircea
- 11 ani în urmă
Frumoase portrete care vorbesc despre evolutia valorilor în RM în ultimii 20 de ani, despre deceptii, politica, cultura…si viitor.

Răspunde
- dandy
- 11 ani în urmă
Parca am mai citit asta undeva (scuze, acum am capul plin de cifre, harti si date meteo, si timp zero barat pentru actualizare-verificare). Cu certitudine, semnat de acelasi autor. Textele au ceva in comun cu vinul. Daca e bun, poti sa-l recitesti (aproape) oricand. La placerea descoperirii unui lucru bun se adauga si cea a (de-)gustarii repetate.

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Dandy: A fost publicat de revista Mass media.
  
  Răspunde
- ada
- 11 ani în urmă
Parca l-am vazut pe Nicolae Roibu, cândva tânăr, iar acum…

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @ada: Nu m-am referit la cineva concret.
  
  Răspunde
- anisoara
- 11 ani în urmă
are padruga nu gagică

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @anisoara: Nu sunt adeptul rusismelor. Nu sunt nici talibanul limbii române. Ar fi exagerat. Totuși.
  
  Răspunde
- LILIANA
- 11 ani în urmă
trist, dar adevarat 🙁

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @lilana: E o tristețe mai veche. Eu am uitat de acest post. A fost scris demult.
  
  Răspunde
- Domnishoara FM
- 11 ani în urmă
Daca asta e regula generala, exista si exceptii! Mai mult decat sigur. Asa cum exista si generatii de mijloc intre aceste 3 generatii trecute in revista. Deci, nu e totul pierdut. Vreau sa cred… sper 🙂

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Domnishoara FM: Nu spera și nu ai teamă. Sigur. Sunt excepții. Ce v-a apucat acest post acum? El a fost scris demult-demult. Metaxa e vinovată. Ea mi l-a cerut cu o insistență cum nu prea se află pe aceste meleaguri.
  
  Răspunde
- Tatiana
- 11 ani în urmă
Am citit cu mult interes. Mă bucur că nu m-am regăsit în cele 3 categorii… 🙂
În schimb, am recunoscut pe câte cineva care se încadrează în prima categorie, dar cu unele “modificări”…
Nu-i atât de veselă şi nici uşoară viaţa asta a noastră, a jurnaliştilor, mai ales atunci când încerci să nu pupi pe nimeni… 🙂

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Tatiana: Textul a fost scris pentru o revistă de specialitate. Întâmplător, era vorba de jurnaliști. Și alte profesii au aceeași soartă. Un tractorist care citește Camus nu cred că este mai fericit decât un jurnalist care nu citește Camus.
  
  Răspunde
- catalin codru
- 11 ani în urmă
ce face fb)))oricum a fost si este un post bun!!!

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @catalin codru: Am înțeles. FB. El era de vină. Că nu înțelegeam de unde s-a luat această avalanșă de comentarii. Merci.
  
  Răspunde
- Alexandru Culiuc
- 11 ani în urmă
Bun articol, bune portretele. Dar concluzia este ca jurnalistul din Moldova — la orice varsta — este un nepriceput care nimănui nu-i trebuie in afara “industriei mass media”. In MD jurnalist nu e profesie, ci ocupatia unor cu apucaturi grafomane si, posibil, cu cap pe umeri (in caz ideal), dar care n-au învățat nici o meserie sau disciplina “adevarata”, deoarece ceea ce la noi se numește facultate de jurnalism e o farsa. Hmmm… Cred ca sunt prea dur cu jurnaliști din md. Acelasi lucru ar putea fi spus despre facultatea de economie si oricare alta facultate de științe umanitare. Apologies for the rambling comments, dar journalisti profesionisti in Moldova — tarrrre putini… De altfel, ca si economisti, juristi, etc.

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Alexandru Culiuc: Întâmplător, am vorbit despre jurnaliști. Putea fi profesor, avocat, ministru sau strungar. De fapt, ultimii nici nu mai sunt în industria RM.
  
  Răspunde
- Personajul
- 11 ani în urmă
Băi, Ierizane, băi. 🙂 Din 33 (nu le iau în considerație pe ultimele 3) de propoziții/, 20 mi se potrivesc perfect. Plus, cu încă vreo 5-6 ai fi pe aproape. Celelalte sunt din alt film, dar cunoscut și el. Eu îmi dau seama că ți-am cam servit drept obiect de descris. Pentru că sunt prea multe ”simple coincidențe”. Hm…

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Personajul: Îmi pare rău. Nu am avut un model. Și nici nu am curajul lui Flaubert. E o întâmplare întâmplătoare.
  
  Răspunde
- Nick Arsa
- 11 ani în urmă
Superb portret robot colectiv, acoperind cam (aproape) toată gama posibilă de jurnalisti rumâni, de pe ambele maluri ale Prutului.
Tristețea relevării inexistenței vreunul model precum și concretețea trimiterii înapoi în timp sunt ambele, din păcate, confirmate de cinismul brutal al realității.
Da, ei există. Da, sunt și ei ai noștri. Dar, și întrebarea nu este retorică, cât de ai noștrii? Sau, mai exact, cât de (i)relevanți sunt ‘mnealor (pentru a nu fi posibile modele de urmat)?

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Nick Arsa: Îmi pare rău că sunt nevoit să fac aemenea portrete. Chiar dacă par a fi „superbe”. Poate se mai schimbă ceva. Cândva.
  
  Răspunde
- Nic Arsa
- 11 ani în urmă
… Și dacă unii sau alții recunosc problema și/sau se recunosc au ba, este un semn bun ca măcar unii din sus-numiții practicanți ai disciplinei modern “inventate” de Daniel Defoe au curajul introspecției precum și cel al auto-analizei.

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Nick Arsa: Văd că e coadă mare la personaje. Un bun prieten, mi-a spus, că el s-a recunoscut în toate trei personaje. Și-mi pare foarte rău. Pentru talentul și viața irosită.
  
  Răspunde
- Ala
- 11 ani în urmă
Da curios eu ma recunosc in cea care a incerat si a cutreierat doi ani la rind prin facultatea de jurnalizm ,dar din pacate nu aveam nici un parinte plecat peste hotare atunci am plecat eu insumi la Italia pu un an ,dar care deja au diventat 14 .Un pic regret ,dar privind in urma nu s-au prea schimbat multe in acest domeniu.Oricum multe,multe complimente si bafta Va iubesc

Răspunde
1. - Gheorghe Erizanu
  - 11 ani în urmă
  @Ala: Așa e. Se pleacă pe un an. Și se rămâne pentru o viață.
  
  Răspunde