Blog

Nu vreau să comentez nimic. Mă tem că vom ajunge la 7 aprilie 2010 și doar viața victemelor din 7 aprilie 2009 va fi schimbată. Călăii își vor mânca micii, își vor bea berea, vor cere majorări de salariu, vor cere mită în continuare. Ca și până la 7 aprilie 2009.
Alina Radu, îmi scot pălăria în fața ta.

260-jud
El este judecător cu un salariu net de 5799 de lei pe lună. Ea este întreţinătoarea unui copil minor cu venituri foarte modeste. Niciunul dintre ei nu bănuia de existenţa celuilalt. Întâlnirea lor a durat doar 3 minute, în cadrul unui proces judiciar organizat la Comisariatul de poliţie. După aceea, viaţa lor s-a schimbat brusc. El este acum cineva care a condamnat o persoană în afara instanţei, fără avocat, şi continuă să primească salariul de 5799 de lei. Ea — condamnată într-un proces în care a reuşit să îşi rostească doar numele.
Atunci când Oxana Radu s-a întâlnit pentru prima şi singura dată în viaţă cu judecătorul Dorin Popovici, avea foarte multe de spus. După 40 de ore de detenţie arbitrară, după un arest în fapt de noapte, după ce a fost dezbrăcată până la piele, într-un spaţiu public plin de poliţişti, după ce rugăminţile ei de a-şi suna copilul s-au lovit de zeci de ori de pereţii celulei fără vreun ecou, după ce a îndurat sete, foame, disperare, după ce a aşteptat un avocat fără să îl fi văzut în ochi, după ce nu a avut acces cel puţin la un telefon, după 2 zile de izolare într-un iad de neimaginat, Oxana a ajuns în biroul poliţienesc în care o aştepta un bărbat în mantie judecătorească.
La 9 aprilie, pe la amiază, fetele ţinute în subsolul Comisariatului General de Poliţie (CGP) au fost ridicate la etaj, aranjate cu faţa la perete şi cu mâinile la spate, lângă uşa unui birou. Din 3 în 3 minute, uşa biroului se deschidea şi de acolo se auzea: «Următorul!».
După 2 nopţi nedormite, fără hrană şi apă, Oxana privea pierdută peretele poliţiei şi încerca să îşi adune gândurile. Nu ştia exact că va da ochii cu un judecător, dar spera foate mult că va întâlni un om căruia urma să îi povestească cinstit şi sincer tot ce i s-a întâmplat.

Judecătorul nu a auzit asta

«Era 7 aprilie seara. Eram într-un microbuz Chişinău-Cahul. Prin preajma cinematografului Gaudeamus, un inspector a oprit maşina. Ne-am trezit înconjuraţi de bărbaţi mascaţi, care ne-au ordonat să închidem telefoanele şi gura şi să îi însoţim fără panică», povesteşte Oxana. Printre cei 8 reţinuţi erau trei fete: Oxana, sora ei, Ludmila, şi încă o tânără din Cahul.
Atunci, noaptea, cei 8 au completat mulţimea adunată la CGP. «Curtea era plină cu băieţi, pe jos, pe lângă pereţi, nu aveai pe unde păşi. Acolo, în ogradă, fetele au fost adunate într-o parte, la o masă. Fără nicio explicaţie, ni se luau amprentele. Eram privaţi de toate lucrurile personale. Erau multe fete. Am fost duse într-o cameră unde mai erau vreo 7 tinere. Nu am văzut alte camere — când intrai acolo, ţi se spunea să priveşti în jos, să stai cu faţa la perete. O fată a privit într-o parte şi a fost trăsnită cu capul de perete. De frică, nu vroiam să mai privim nicăieri», spune Oxana.
Între timp, avu loc întocmirea proceselor-verbale şi percheziţia corporală. Percheziţia fetelor a fost efectuată, da, e adevărat, de bărbaţi-poliţişti, şi a durat ore în şir. «Cel mai dureros a fost să fim dezbrăcate şi ţinute aşa, goale, ni se spunea cu râsete că dacă am îngheţat — să facem aşezări. În preajma anchetatorului era o doamnă care râdea. Uşa era deschisă şi din coridor ne privea şi ne comenta oricine. Nu pot spune cât a durat, de frică, de şoc, nu ţin minte orele. A durat atâta cât s-a completat procesul-verbal.»

«Numele. 5 zile de arest. Următorul!»

A doua zi, pe la ora 9, a venit un procuror. Nu s-a prezentat, nu şi-a spus numele, dar le-a întrebat dacă poliţiştii s-au purtat frumos. Oxana a răbufnit, dar nu să se plângă pe poliţişti, se temea că procurorul nu o va înţelege, ea a răbufnit în rugăminţi — să îi permită un apel telefonic scurt, cel mai scurt posibil — doar ca să audă vocea copilului ei mic rămas singur acasă, care o aştepta şi care nu mai ştia nimic de mama sa. Nici Oxana nu ştia nimic de copil, căci îl lăsase în grija unei vecine pentru o zi, pentru 7 aprilie doar. Procurorul, însă, a fost foarte explicit şi i-a propus o negociere. «A spus că nu poate să mă ajute cu telefonul, pentru că trebuie să negociez cu şeful izolatorului.»
«Următorul!» s-a auzit în coridorul CGP şi Oxana a fost smulsă de la perete şi împinsă în birou. La masă era un bărbat bine, îmbrăcat în mantie. Părea sătul, împlinit, se vedea pe chipul lui că are familie, probabil, copii. Oxana se gândea că un asemenea om o va înţelege, o va elibera şi poate îi va da voie imediat să îşi sune copilul. Dar toate gândurile Oxanei nu au ajuns niciodată la urechile judecătorului Dorin Popovici. «Numele!» — a fost prima propoziţie-cuvânt rostită de judecător. «Oxana Radu», a fost singura propoziţie rostită de ea. «Cinci zile îţi ajunge? Eşti liberă. Următorul!» — a fost a doua şi ultima frază rostită de judecătorul Popovici în faţa condamnatei Oxana Radu.
«M-au dus înapoi la subsol. Abia la uşa celulei mi-am dat seama că a fost un proces. Mi-am zis atunci: «Degeaba mi-am pregătit atâtea dovezi şi argumente. Nu m-a întrebat nimeni. Gata, sunt condamnată».
Condamnarea a însemnat foarte mult pentru Oxana. A însemnat că toate fărădelegile care i s-au întâmplat au fost confirmate ca legalităţi din partea judecătorului care a lucrat la 9 aprilie la Poliţie, la fel şi fărădelegile care au urmat au fost legiferate de el.

18 ani în celulă

După condamnare a urmat prima masă în ultimele 2 zile. Pâine şi apă. Apoi, a doua zi, dimineaţa, un drum lung în neştire. «Pe la 5 dimineaţa, ne-au încărcat într-o maşină. Nu ne-au spus unde ne duc, deşi am întrebat tot drumul. Sora mea se simţea foarte rău, a vomitat, de stres şi de foame, dar nimeni nu s-a interesat de noi, nu ne-a lămurit nimic». După vreo 4-5 ore de drum, au înţeles că au ajuns la Drochia. Acolo şi-au ispăşit pedeapsa decisă de judecătorul Popovici. Erau multe fete acolo. O tânără de la Orhei împlinise 18 ani în celulă.
„Sunt profund dezamăgită de rezultatul controlului efectuat de Consiliul Superior al Magisraturii (CSM) în urma plângerii clientei mele referitoare la comportamentul abuziv al judecătorului Dorin Popovici, care a examinat cauza administrativă împotriva Oxanei şi Ludmilei Radu (posibil şi altele) în incinta CGP Chişinău, fără a oferi persoanelor deţinute posibilitatea de a explica starea fizică şi psihică, reieşind din circumstanţele suferite anterior; fără examinarea altor probe decât raportul întocmit de colaboratorii de poliţie cu aplicarea torturii şi altor tratamente inumane şi degradante, fără a oferi dreptul persoanelor învinuite de a-şi expune poziţia. CSM nu a găsit niciun temei pentru intentarea procedurii disciplinare — acesta este răspunsul primit la 14.01.2010», a menţionat Natalia Moloşag, avocata surorilor Radu, într-un comunicat de presă lansat de Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) la 15 ianuarie.

Judecătorul lucrează judecător

IDOM şi-a exprimat public îngrijorarea faţă de procesul de examinare a plângerilor de către CSM în legătură cu comportamentul unor judecători care au examinat cauzele participanţilor la evenimentele din aprilie 2009. Avocatul Victor Panţâru a făcut referinţă la Hotărârea CSM din 12 ianuarie 2010 cu privire la neprelungirea mandatului unor judecători de instrucţie, care au comis încălcări grave ale legislaţiei. Numele lui Dorin Popovici lipseşte din acea listă.
«Legislaţia trebuie aplicată uniform, fără standarde duble. Din aceste considerente, chem CSM să-şi revizuiască hotărârea referitoare la judecătorul Popovici. La fel, fac un apel către toţi membrii CSM să nu se limiteze doar la plângerile depuse de cetăţeni sau avocaţi, dar să facă uz de dreptul de autosesizare», a declarat avocatul Victor Panţîru.
Judecătorul Dorin Popovici ne-a răspuns marţi la telefonul din biroul său de judecător. A spus cu fermitate că nu a auzit de plângerea Oxanei Radu şi că nu va răspunde la nicio întrebare a ZdG. «Toate întrebările la persoana responsabilă de relaţii cu presa sau la CSM». Oleg Sternioală, preşedintele Judecătoriei Buiucani, unde activează Dorin Popovici, ne-a spus că nu a auzit de protestul IDOM şi că doar CSM poate reacţiona în acest sens.
La CSM am fost informaţi că despre plângerea Oxanei Radu nu se cunoaşte nimic. Vom reveni.
PS Autoarea articolului nu are nicio relaţie de rudenie sau de orice alt ordin cu victimele descrise în articol. E doar o coincidenţă de nume.

Alina RADU
Publicat în Ziarul de Gardă din 21 ianuarie 2010

Comentarii(12)

  1. trist, trist, şi foarte trist că nu e unicul caz, e greu să crezi că asta s-a întâmplat…

    1. @Pasha Morozov: Din informațiile care au ajuns la mine, dar nu le-am putut verifica, cele 27 de fete trimise la Drochia au trecut printr-un calvar în care nu pot crede. Și nu-mi pot imagina. Îmi dau seama că e foarte greu ca ziariștii să dea de ele, să le convingă să spună adevărul. Ele au nevoie de un curaj imens.

  2. Trebuie sa facem tot posibilul ca aceste jigodii sa nu fie uitati, ca aceste animale caree traiesc numai petru ei sa fie rasplatiti ….
    numele lor sa fie etalonul coruptiei, degradarii si cruzimii umane. Sa le facem viata un calvar, sa ii facem sa regrete ca au ajuns la aceasta stare.
    Sa incepem pe rand, unul cate unul…
    Dorin Povici, you are yhe next!

    • gitsa

    • 13 ani în urmă

    Sunt mirat de putinele comentarii. Problema toata e in politisti. Lipsa de respecat al legii, pe care sant chemati sa o impuna. Politistii sant cei mai degradati oameni din RM. Odta ajuns la politie, omul devine un animal betiv, hot, minciunos, violent, poate sa loveasca un om pana acesta moare si nu are remuscari de constiinta. Politia trebuie restructurata, schimbata definitiv, majoritatea cadrelor din politie sant cirupte. Orice om arestat in stare de ebrietate nu isi mai vede telefonul mobil, portmoneul, ci doar vanataile si procesul verbal. Aduceti-va aminte de acel video pe youtube, unde un politist dement de la Ialoveni a arestat un cioban si il filma, impunandu-l sa afirme ca el face sex cu oile. Asa imbecili trebuie loviti ei pana la sange. Dar din cauza ca li s-a dat uniforma, lovesc ei in oameni, fara mila.

  3. ce ar fi sa aflam vre-un numar de telefon sau e-mail al individului si sa-l bombardam cu sunete, scrisori etc, toate cu un singur mesaj: meriti sa fii judecat, faci de rusine mantia de judecator…sa-l facem sa se simta macar rusinat, si poate abandoneaza serviciul…

    • Mircea

    • 13 ani în urmă

    citind articolul mi s-a parut ca merge vorba de represiile staliniste auzite de la batrani, ori chea de cele fecute de fascisti vazute prin filme ori citite…trebue sa spunem la lucruri pe nume; intr-o tara care se vrea democratica si europeana lumina trebue facuta asupra acestor evenimente si responsabilii trasi la raspundere; democratia nu inseamna a face ce vrem, dar a fi responsabili de ceia ce facem.

    • dandy

    • 13 ani în urmă

    Sireacul judecator, a fost doar de buna-credinta. A executat comanda superiorilor. Sau a crezut ca executa comanda acestora. Si a uitat ca este judecator.
    P.S. Ar merita facut public si numele anchetatorului, si numele “doamnei” amuzate de bataia de joc suportata de niste fete tinere din partea unor derbedei-“politisti”. Si numele derbedeilor respectivi. Asa, pentru orice eventualitate. Ca sa stie si mamele, si sotiile, si fiicele acestora ce odoare de feciori-soti-tatici au in preajma. Neamul merita sa-si cunoasca “eroii”. Sa nu-i uite. Sa nu-i lase anonumi.
    Isi mai aduce aminte cineva acum de comentariile atotstiutorului locotenent Ala Meleca in perioada evenimentelor din aprilie? Daca am inteles bine, este bine merci in continuare in cadrul aceluiasi MAI. Doar nu era sa-si piarda salariul si functia din cauza unor tineri care n-au putut sa stea linistiti acasa…

    • Catalin

    • 13 ani în urmă

    Domnule Erizanu, domnilor,
    Peste asa ceva nu se poate trece si nici sta deoparte. Este prima data cand apare ceva la iveala din ceea ce a fost ,iar ocazia nu poate fi ratata. Ratarea ei este de o periculozitate extrema in conditiile incertitudinii(inca ) politice din R. Moldova. Cineva v-a citit articolul,dle Erizanu(zguduitor, Felicitari) si a postat pe Unimedia cred(dar pot si verifica)opinii total injurioase la adresa lui. Altfel nici n-as fi aflat ca ati scris asa ceva pe blogul dv. Exista dupa parerea mea un fir rosu in toata povestea asta , pe care se poate merge. Procesele verbale ale interogatoriilor. Am inteles ca totusi astfel de documente au fost. Asta , in caz ca nu da informatii mai multe monstruosul de judecator. Dar si atunci nu va “arunca ” din el totul afara !! Parintii tinerilor in cauzam tinerii insisi trebuie convinsa sa depuna marturiile fara nicvi o frica. Nici nu inteleg dece atata frica? Acum?
    Poate ca tinerii participanti la demonstratie sa fie ajutati sa dreseze un Memorandum pe care o delegatie numeroasa sa o depuna la Parlament, la CSMagistraturii, la Presedentie Republicii in care sa-si ceara dreptatea. ONG-urile , ele ce fac? ADEPT ce face? Organizatiile de tineret, partinice sau nu, cele studentesti? Nimic? Nicio actiune?
    Imi cer scuze pentru “revolutionarismul ” meu. Dar mi-a cam intrat… in sange , d-le Erizanu. Pentru ca am participat din plin la evenimentele din `89 din Banat. Si n-a fost o gluma, credeti-ma. Vorbesc cat se poate de serios. Atunci aveam 45 de ani, iar fiul meu 20. Fiica mea , 22 si era in Timisoara!

    1. @Catalin: Voi publica azi un fragment din volumul „Sub acoperirea impunității”, publicat de Cartier în octombrie trecut.

  4. Acest Dorin Popovici, cu siguranţă, are o “pilă” prin noua conducere a AIE. Altfel nu l-ar fi “trecut” cu vederea CSM. Faptul că ministrul justiţiei Tănase tace, procurorul Zubco tace confirmă această presupunere-convingere a mea. Nu e de mirare. În sistemul organelor de “drept” există o strânsă şi (încă de pe timpul URSS) ocultă reciprocitate. O mână spală pe alta. Soluţia. în cazul dat şi în celelalte cazuri, ar fi UNA, unica – pichetări, demonstraţii de stradă şi în faţa respectivelor judecătorii, secţii de poliţie unde îşi primesc grasele salarii mizeriile de genul lui Popovici. Să facem să ardă pământul sub ei. Să nu aibă viaţă (linişte,pace) nici la serviciu, nici pe stradă, nici acasă, nici el, nici familia sa (probabil, jigodia are nişte părinţi care se mândresc că progenitura le este judecător). Eu sunt bătrân, dar dacă s-ar găsi nişte tineri, cât mai mulţi tineri care să mă urmeze, sunt gata să pornesc cu ei. Aşa ceva nu se uită, nici nu se iartă.

  5. Dar ai uitat să menţionezi că actuala putere doreşte să ridice un monument victimelor din 7 septembrie 2009, fără a avea o situaţie şi o poziţie clară asupra celor întîmplate! Şi niciun dosar încheiat.

    1. @Vladimir: 7 aprilie. Monumentele se fac mai ușor. Cu î din i.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt