În anii 50 Ion Druță deranja scriitorii transnistreni. A fost ales în conducerea Uniunii Scriitorilor în detrimentul lui Petre Darienco, transnistreanul.
Sătul de jocurile de culise și ghionturile culturale ale Chișinăului a hotărât să scrie un text și să se reîntoarcă în liniștea satului natal. Într-o lună a fost scris romanul Frunze de dor. Eugeniu Coșeriu, renumitul lingvist, avea să spună peste ani: „Acolo, în Moldova, totul a început de la Frunze de dor.” Manuscrisul, care ieșea din toate tiparele literaturii de atunci, a așteptat doi ani ca să fie publicat.
În anii 60 – 70 Ion Druță deranja primii secretari ai Partidului Komunist. Pe Bodiul în Chișinău. Și pe Romanov în Leningrad.
„Scandalul din jurul Casei mari a fost stins cu Balade din câmpie, incendiul aprins de Povara bunătății noastre a fost stins de Ultima lună de toamnă, Doina, la rândul ei, a fost salvată de Păsările tinereții noastre. Acum era nevoie urgent de un nou mal, de o nouă lume. Le-o pui pe masă și, până dumnealor se tot descurcă, ce o fi vrut Druță de data asta să-i comunice cititorului, uită problema precedentă.”
Era anul 1979. Veni vremea pentru Biserica albă. Drujba narodov, revista care l-a publicat și a tot salvat textele druțiene pe parcursul anilor, refuză publicarea romanului. Motivul invocat: e antirusesc.
Peste trei ani romanul avea să apară în Novâi mir.
(Notă: în perioada sovietică textele scriitorilor puteau ajunge la editură abia după ce treceau cenzura revistelor literare și apăreau inițial în ele.)
În anii 80 dramaturgul Ion Druță l-a deranjat pe dramaturgul Eugen Ionescu. La Paris era montată Sfânta sfintelor. Iar în 1985 apărea în franceză romanul Biserica albă.
În anii Perestroikăi Ion Druță i-a deranjat pe „partiinicii” agricoli ai Moldovei. Care i s-au plâns lui Gorbaciov că Druță discreditează producția agricolă.
Apoi i-a mai deranjat odată pe scriitorii noștri. De această dată pe basarabeni. În perioada deșteptării naționale: „Profesia noastră, dragi prieteni, vine de la verbul „a scrie” și nu de la verbul „a vorbi”.
Sunt mărturiile și spovedaniile incomodului Druță.
Așa spun cărțile.
ÎNGERUL SUPRAVIEȚUIRII. MĂRTURII ȘI SPOVEDANII de Ion Druță (Editura Academiei Române, 2011)
(Pentru Cartea zilei)
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Ion
Cit e de corect să măsori influenţa a două personalităţi asupra culturii moldoveneşti: Druţă şi Loteanu. De 3 zile cu ortacii ne “sfădim” şi nu ajungem la un compromis. Cine ne poate ajuta?
Gheorghe Erizanu
@Ion: Nu e corect. Druță a venit în cultură dintr-un sat, din nordul Basarabiei. Loteanu a venit de la București, de la Buftea. Sunt percepții diferite.