Nicu Popescu, vicepremier și ministrul de Externe și al Integrării Europene al Republicii Moldova, a avut o prestație foarte bună la Moscova. Cele trei mari partide unioniste din Chișinău (ele sunt Partidul Liberal, PUN și AUR) consideră că ministrul de Externe trebuie să demisioneze după vizita la Moscova.

Lumea a uitat că am avut patru ani de vizite ale președintelui Dodon la Moscova, adeseori, dar care se soldau cu declarații pe facebook ale președintelui Dodon, câteva fotografii prin Kremlin și cam ăsta era protocolul diplomatic al relațiilor moldo-ruse. Păreau niște vizite ale guvernatorului provincial rus la Kremlin luate din filmul Den” vîborov.

Nicu Popescu a instituționalizat diplomația moldovenească la Moscova. Și a scos-o din fumuarul relațiilor personale. Au fost discuții și negocieri dintre două structuri diplomatice, de același nivel (poate mai puțin întâlnirea dintre un vicepremier moldovean și un ministru al agriculturii rus, chiar dacă îl cheamă Patrușev, chiar dacă sunt ambii copreședinți ai comisiei moldo-ruse sau întâlnirea cu un adjunct al șefului administrației Kremlinului, chiar dacă el e Kozak, numit de Kremlin pentru a pune în situații delicate diplomația moldovenească), care au discutat ca reprezentanți a două țări egale. Cel puțin asta a fost impresia la conferința de presă a celor doi miniștri: Popescu și Lavrov. Lavrov a tot utilizat pe parcursul conferinței de presă adresarea Nicolai Nicolaevici, ocazie cu care am aflat și noi că Nicu Popescu este Nicolai Nicolaevici Popescu. Nicu Popescu, calm și demn, fără umilința micimii geografice a țării pe care o reprezintă, a reiterat (cum se zice prin părțile oficioase ale puterii) vechile poziții: retragerea munițiilor și armatei ruse, vectorul european al Republicii Moldova, integritatea teritorială a Republicii Moldova ș.a.m.d. În conferința de presă, cu cele trei întrebări din partea TASS-ului, Russia Today și altă medie apropiată Kremlinului, Nicu Popescu a fost imperial.

La Moscova Nicu Popescu a acordat un interviu lui Venediktov, redactor-șef al postului de radio Echo Moskvî, unul dintre puținele medii liberale din Rusia. Aleksei Venediktov tot a insistat și l-a provocat pe Nicu Popescu pe temele mai delicate ale relațiilor moldo-ruse, moldo-române. Parcă era pus pentru o știre care să ajungă la liderii AUR, PUN și Partidul Liberal (redevenit brusc unionist după perioada de concubinaj statalist la putere până acu 2-3 ani). Nicu Popescu a avut imprudența să spună că majoritatea cetățenilor din Republica Moldova nu susțin unirea cu România. A fost suficient. Nu contează că șeful diplomației de la Chișinău a vorbit despre verișorii (franțuzindu-i cu noțiunea „medievală” de cusine) Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, româna vorbită de ambele părți ale Carpaților, istoria comună, cultura și literatura comună. Nicu Popescu, în opinia AUR-ului, PUN-ului, PL-ului ar fi trebuit să facă parte din cei 30 la sută, conform ultimelor sondaje, care sunt pentru unirea imediată cu România. Iar el trebuia să fie portavocea lor la Echo Moskvî. Dacă putea să provoace și un scandal diplomatic ruso-moldovenesc, chiar la Moscova, în timpul vizitei oficiale, atunci ar fi fost excelent.

Primarul Iv Ceban a declarat în cadrul unui interviu recent că el vorbește limba română. Este a doua declarație publică a primarului socialist de Chișinău. Prima a fost timidă și seacă. Un post pe facebook pe 31 august, scurt, fără comentarii, fără felicitări: „Limba română”. Primarul Iv Ceban poate fi aplaudat de AUR, PUN și PL.

Le reamintesc prietenilor și dușmanilor lui Nicu Popescu, care zboară din aeroportul Chișinău și care achită acum 50-100 de euro pentru un bilet de avion, că liberalizarea spațiului avia a RM, implicit micșorarea costurilor la biletele avia (de la 200-400 euro, dacă vă aduceți aminte, la 50-100 euro) i se datorează lui Nicu Popescu. Și eforturile au fost mult mai mari decât organizarea unui miting de protest în fața Externelor sau pronunțarea seacă a sintagmei „limba română”.

Republica Moldova este un bastard al Pactului Ribbentrop-Molotov. Ministrul de externe lucrează cu ce are, chiar dacă ar putea visa la un imperiu sau la România Mare. În anii 90 Chișinăul a propus reunirea, condiționând în prima fază cu o funcție de vicepreședinte pentru Snegur, apoi, crezând că a cerut prea mult pentru el, a trimis un sol că acceptă și funcția de senator. Dar Bucureștii lui Iliescu l-au lăsat cu ochii în soare. Nu din cauza că le păsa mai mult de basarabeni decât de funcția lui Snegur (cerința li s-a părut măruntă), dar semnase ultimul acord bilateral pe care l-a avut URSS-ul lui Gorbaciov cu o țară străină.

Vicepremierul Popescu reprezintă țara pe care o are. Nu poți să-i ceri unui ministru de externe să fie Ferdinand Întregitorul.