Îi urez Editurii Cartier la mulți ani! Să publice volume curajoase, cărți de vindecare a lumii și a sufletelor omenești, cărți pasionante. Să aibă cititori curioși, împătimiți după lectură, iscoditori. […]
Ar fi prea facil și întru câtva fastidios să scriu un text laudativ pentru Cartier la împlinirea a 30 de ani de existență. De ce spun asta? Fiindcă ăsta este […]
Sfârșit de vară a anului 1987. Erau trei. În camera din capătul coridorului. Probabil, etajul 3. Din căminul nr.6, al jurnaliștilor. După doi ani de armată, cred că au fost […]
Cu toate că se citește ca niciodată, cultura scrisă pierde, de la an la an, public. Sună a paradox, dar e realitatea. Iar situația cărții tipărite e cea mai tristă, […]
În 95 apărea primul Playstation, Microsoft lansa Windows 95, iar Oasis hitul Wonderwall. Seinfeld scotea episodul The Soup Nazi. La TVR aveam o emisiune de ficțiuni speculative, iar Star Track […]
Deși prima mea carte, Geopolitica spațiului pontic, nu a apărut la Editura Cartier, mă consider un „produs” al acestei edituri, întrucât cea mai mare parte a cărților mele de geopolitica […]
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
16 ani în urmă
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
16 ani în urmă
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
16 ani în urmă
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.