Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Relații post
După patru ani. 24 februarie
Acest text a fost scris în prima zi al invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei. Desen de Dan Perjovschi Rusia a început războiul. Și minte Astăzi, la 5 […]
23 februarie
La 23 februarie 1455 ieșea de sub tipar Biblia lui Gutenberg. Era prima carte din Europa produsă în masă. E cunoscută ca Biblia de 42 de rânduri. Are 2.500.000 de […]
Jean
Lucrăm împreună de aproape 30 de ani. Până a veni la Editura Cartier a fost șoferul personal al directorului general de la Monolit, una dintre cele mai mari companii de […]
Noutăți Cartier: februarie 2026 (II)
Literatura română din Republica Moldova 1991 – 2025. Istoria unor cărți, de Mircea V.Ciobanu. Legată, 800 pag. Preț: 149 RON/699 MDL „Literatura română este una și indivizibilă”, afirmă Mircea V. […]
Noutăți Cartier: februarie 2026
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu. Ilustrații de Horia Muntean (Cartier codobelc). Legată, 48 pag. Preț: 39 RON/169 MDL Un fiu de împărat pornește într-o […]
Valerie Volontir. O scrisoare ascunsă
A murit Valerie Volontir. Textul a fost scris cu ocazia lansării albumului fotografic …nimic altceva …nothing else, apărut la Editura Cartier în 2022. A fost scris la timpul prezent. Ultima […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.