Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Relații post
De ce scriem. După George Orwell
George Orwell a scris acest text în 1946. Avea deja Omagiul Cataloniei, cea mai bună carte a sa, după mine. 1984, cartea care l-a făcut celebru, încă nu apăruse. Există […]
Top vânzări Noaptea Cărților Deschise 2026
Mulțumim cititorilor care au fost împreună cu noi pe 6 martie. Mulțumim scriitorilor care au fost împreună cu noi și cititorii noștri pe 6 martie. Suntem o familie mare. Cele […]
Om de cuvânt 2026: Dumitru Crudu
Premiile Librăriilor Cartier Om de cuvânt sunt cele mai subiective. Librarii, redactorii Editurii Cartier fac nominalizările. Individual. Apoi se face cea mai banală contabilitate. Se adună punctele (de la 5 […]
Editura Cartier la 31 de ani
Avem 31 de ani. Și două mii cinci sute nouă titluri într-un tiraj total de zece milioane o sută șaisprezece mii șaptezeci și trei de exemplare. Biografia ne-am scris-o cu […]
Literatura română, invitată de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt 2028
Eram la o lansare a unui număr de revistă Granta. Demult. La Londra. La Frontline, un club al ziariștilor englezi. Costul intrării era de 15 lire. Erau vreo 60 de […]
6 martie, Noaptea cărților deschise: program prelungit, reduceri de 50 la sută, premiul Om de cuvânt 2026
Editura Cartier împlinește 31 de ani. Cu această ocazie, vineri, 6 martie crt, în Librăriile Cartier va avea loc Noaptea Cărților Deschise, ediția a XVII-a. Cărțile Cartier se vor vinde […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.