Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Cele mai vândute cărți digitale Cartier ale lui iunie: Post Views: 71
Cele mai vândute cărți ale lunii iunie: Cele mai vândute cărți pentru copii: Post Views: 66
La standul Republicii Moldova de la Bookfest au fost expuse 10 cărți. Cu genericul Cărțile care ne-au făcut oameni. Una dintre cele 10 cărți a fost Abecedarul de Grigore Vieru, […]
Președintele ucrainean Zelenski a semnat decretul pentru susținerea cărții naționale. Principiul este exact ca și voucerul cultural pentru tineri din Republica Moldova. Este prevăzut pentru tinerii care împlinesc 18 ani. […]
Răspunsurile mele pentru ancheta revistei Matca: Într-un interviu din România literară (https://romanialiterara.com/2024/03/vitalie-ciobanu-in-dialog-cu-cristian-patrasconiu), Vitalie Ciobanu vorbește despre o schizofrenie culturală, fenomen pe care îl recunosc și eu ca maghiar din România […]
Pe 9 iulie, într-o zi de marți, vom lansa, la Librăria din Centru, primul roman al lui Doru Ciocanu. Continuăm seria de romane minunate care apar la Editura Cartier. Va […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind “Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris “sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din “i”, nici cu „î” din “a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este “normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine “standard”, “limba literara”, “norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat (“domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din “teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – “limba moarta” sau – daca este “analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din “a” poate fi considerata un fel de “cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.