Blog

Ieri, la 87 de ani, a murit Gunter Grass.
Imediat după război Gunter Grass își câștigă existența ca cioplitor în piatră pentru monumente funerare. Intră la Academia de Arte din Dusseldorf. Publică prima carte de versuri. Peste doi ani, în 1959, debutează ca prozator cu „Toba de tinichea”, roman care i-a adus notorietatea internațională. În 1999 i se acordă Premiul Nobel pentru Literatură. Era vocea morală numărul unu a Germaniei.
În 2002 apare romanul „În mers de rac”, care relatează despre scufundarea  de către torpilorul sovietic, condus de Marinesco și care a obținut distincția de Erou al Uniunii Sovietice pentru acest fapt, a navei Wilhelm Gustloff cu 9000 de pasageri (majoritatea adolescenți, răniți și femei).
În 2006 apare autobiografia „Decojind ceapa”. Recunoaște pentru prima dată public că până a fi cioplitor în piatră și scriitor celebru, fiind adolescent, s-a înrolat voluntar în trupele Waffen-SS. N-a tras nici un foc. Din bravada adolescentului curajos n-a rămas nimic. După măcelul adolescenților germani din prima luptă se ascunde prin pădurile din nordul Germaniei. Face prizonieratul la aliați. Ziarele germane vorbesc despre „sinuciderea morală”, cer retragerea Premiului Nobel pentru această recunoaștere tardivă a scriitorului că a fost voluntar în trupele SS.
Arta culinară Grass a deprins-o în prizonierat. De la un bucătar care, „dacă te puteai încrede în aluziile lui, era de baștină din îndepărtata Basarabie”.
Iar un mecanic de locomotivă îi spunea social-democratului Grass: „Aici se-ntâmplă că imediat înainte de treiștrei, când comuniștii și fasciștii s-au încontrat împotriva noastră, până când fasciștii i-au lichidat mai întâi pe comuniști, și imediat după aia a fost rândul nostru. (…) Ei da, ăștia nu învață niciodată din istorie. Ăștia vor întotdeauna totul sau nimic. Iar pe social-democrați îi urăsc, pentru că, la nevoie, noi ne mulțumim și cu jumătate”.

Comentarii(4)

    • alina

    • 7 ani în urmă

    Günter Grass este (d)in aceeasi zodie cu Paul Goma. Ambii bantuiti de intrebari incomode. Fiecare cu biografia lui, oarecum in raspar cu conform(ist)a corectituidne politica a zilei. Dar Günter Grass a fost favorizat de faptul ca nemtii inteleg altfel (decat romanii de pretutindeni) dreptul la libera exprimare a ganditorului/creatorului.

    1. @alina:Și Grass și-a publicat „Decojind ceapa” după Nobel. Ca și Soljenițîn „Două sute de ani împreună”. Goma n-a avut răbdare. Și-a publicat prea devreme „Săptămâna roșie”.

    • Dan Zsolt

    • 7 ani în urmă

    Pentru Gheorghe Erizanu si Alina
    <>
    Eventuala și/sau presupusa implicație logică … ” … de aceea Goma nu a luat Premiul Nobel … ” nu ar fi fost adevarată nicidecum, incluzând absența “Săptămânii Roșii” de prin librării.
    Premiul Nobel este un fel de … niciun fel. Jumătate din cazuri reflectă realitatea literară iar cealaltă jumătate reflectă tendințele politicianiste ale momentului.

    1. @Dan Zsolt: Jumătatea politică era excelentă în cazul Goma până la „Săptămâna roșie”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt