Ar fi prea facil și întru câtva fastidios să scriu un text laudativ pentru Cartier la împlinirea a 30 de ani de existență. De ce spun asta? Fiindcă ăsta este primul impuls pe care oricine, de bună credință sau nu, îl are într-o asemenea împrejurare. Și mai este ceva, poate mai important: când spui Cartier, performanța ar trebui să fie ceva subînțeles. Să afirmi, de pildă, că editura condusă de Gheorghe Erizanu reprezintă excelența, că are în portofoliu autori și cărți valoroase sau că volumele sunt de o calitate foarte bună, credeți-mă, ar fi tautologic. Și nu se cuvine.
Am să spun, în schimb, doar atât: Cartier m-a salvat. Cum? Publicându-mi romanul Sebastian după ce a fost refuzat de toată lumea. Înainte de a trimite manuscrisul am zis: asta e ultima încercare, știu că sunt șanse mici, dar trebuie s-o fac. Și mi-am promis că dacă nu va fi acceptat romanul, mă voi reapuca de meseria de electrician și voi lăsa scrisul în urmă. Iar peste trei zile Gheorghe Erizanu mi-a răspuns laconic: „E foarte bun, îl public”.
Am avut un moment nu de euforie, ci de uluială. Iar după ce mi-am luat seama, am realizat că această editură tocmai asta este: un loc unde literatura de calitate este apreciată. Nu pentru că am publicat eu acolo, ci pentru că scrisul înseamnă ceva, iar scriitorii capătă mult mai multă relevanță după ce intră în familia Cartier.
La mulți ani!
Gelu Diaconu
Ce a însemnat Editura Cartier pentru autorii Cartier? Publicăm o serie de texte, care au apărut inițial în „Cartierul literelor”, un proiect (revistă, podcast și film) dedicat figurilor & momentelor importante ale culturii române, realizat de un cristian.
Mulțumim autorilor care au răspuns invitației și mulțumirile & recunoștința noastră pentru un cristian.