În colecția Cartier clasic, alături de Povara bunătății noastre de Ion Druță, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă și Hronicul Găinarilor de Aureliu Busuioc, a apărut și Elegie pentru Ana-Maria de Vasile Vasilache.
Volumul conține nuvelele Elegie pentru Ana-Maria, Surâsul lui Vișnu, Izvodul zilei a patra.
Prima ediție a apărut în 1983. Era un volum broșat. Cu hârtie de calitate proastă. Și apărea după 17 ani de tăcere a prozatorului Vasilache. O tăcere impusă de autoritățile komuniste după apariția în 1966 a romanului (prima parte) Povestea cu cocoșul roșu.
Colegii de generație apăreau în Opere (de obicei, în 2 volume), carte legată, tiraje imense.
După aia unele dintre aceste nuvele au apărut încă în 4 ediții. Izvodul zilei a patra n-a fost reeditat niciodată. Elegia a fost cam prin toate edițiile. Surâsul lui Vișnu a apărut într-o singură ediție.
Izvodul zilei a patra, una dintre capodopere lui Vasile Vasilache, apare după 31 de ani.
În 2013 la Editura Cartier a apărut volumul Povestea cu cocoșul roșu.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
vladimir b.
În imaginea de jos am avut sentimentul că-l văd pe Vasile Vasilache însuşi! Cum nu l-am văzut pe Victor de vreo 20 de ani, s-a transformat deja în alter-ego-ul lui taică-su…
În rest, felicitări pentru recuperarea marilor texte ale unui scriitor de prim rang pentru literele basarabene!!!
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: Merci. Și la vorbă e aproape Vasile Vasilache. Nu are acel celebru „bre”.
Florin O. Z.
“Volumul conține nuvelele Elegie pentru Ana-Maria, Surâsul lui Vișnu, Izvodul zilei a patra.”
“Izvodul zilei a patra, una dintre capodopere lui Vasile Vasilache, apare după 31 de ani.”
Re-dările, chiar după 31 de ani, sunt foarte bine-venite.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Am fost surprins că o capodoperă ca „Izvodul zilei a patra” a fost exclusă de editori pe parcursul edițiilor din „Elegie” sau „Surâsul lui Vișnu”.
Simion Agache
Mulțumesc pentru munca nobilă. Poate când se vor limpezi apele, ne vom apuca de citit…
Gheorghe Erizanu
@Simion Agache: Apele nu se limpezesc niciodată. Doar cititul poate să le limpezească. Un pic.