Achiziții publice, din câte înțeleg eu, sunt banii mei, ai tăi, ai părinților tăi, ai copiilor tăi, care sunt administrați de niște funcționari. Misiunea lor directă este să-i administreze corect. Pentru procurarea obiectelor, articolelor pentru comunități. Anumite comunități. Comunitatea are nevoie de anumite articole, obiecte. Această nevoie este administrată de birocrația locală sau centrală. Care deleghează organizarea concursului pentru achiziția bunurilor Agenției pentru Achiziții publice. Parcă încep și eu să înțeleg.
Nu mă bag în drumuri. Este prerogativa lui Șalaru. Ministrul. Dar, de câțiva ani buni încoace, direcțiile sau secțiile culturale raionale organizează în fiecare an prin intermediul achizițiilor publice Licitații publice pentru achiziție de carte pentru bibliotecile publice. Gest nobil. Corect. Transparent. Și frumos. Până aici. Căci de trei sau patru ani achizițiile publice pentru aceste biblioteci se fac cu titluri de la câteva edituri: Vector, Sica și Litera. Sunt cărți bune. După părerea secțiilor raionale. Scuze. După părerea funcționarului sau funcționarilor secțiilor culturale. Cele 3-4 titluri de la alte edituri sau cele 5 cărți ale lui Liiceanu nu schimbă tabloul general. Este fum sau praf, dacă doriți, de ochii lumii.
În toată această poveste este un prost al satului. Și ăla sunt eu. Dar în aceeași categorie include-te și pe tine. Ca să nu-mi fie urât.