Biletele sunt procurate pentru ruta Chișinău – Istanbul (un bilet prin Aer Moldova)  și la o diferență de patru ore ruta Istanbul – Doha – Singapur – Denpasar (un singur bilet prin Qatar Air). La ghișeul Qatar pașapoartele moldovenești sunt verificate mai mult timp. Sau suficient timp ca să-ți dai seama că e undeva o problemă.
– Alt pașaport nu aveți?
– Nu.
– Cetățenii Republicii Moldova au nevoie de viză în Indonezia.
Aceasta a fost a doua revelație.
Instrucțiunea de acasă: „să aveți 25 de dolari, fără rest, cash, pentru a achita viza la aeroportul din Denpasar” e valabilă. Pentru cetățenii români. Cetățenii moldoveni schimbă biletul pentru a doua zi. Cu aceeași destinație. Viza pentru cetățenii moldoveni poate fi obținută la Kiev sau București.
Cetățenii moldoveni, pe lângă revelații, au și noroc. Pe 3 decembrie la Istanbul s-a deschis un nou consulat al Indoneziei. Personalul e drăguț. E proaspăt. E plin de lucruri mărețe. Și reacționează la telefonul agenției de turism din Stockholm. Sunt de acord, ca excepție, să primească pașapoartele moldovenești a doua zi. La prima oră.
Până atunci:
– îți faci în aeroport șase (e minimum) fotografii format pașaport pentru eventuala viză indoneziană;
– iei un taxi și o cameră de hotel cu trei stele la o agenție din aeroport;
– hotelul e ok, e plasat aproape de consulatul Indoneziei (la 5 km distanță; pentru Istanbul e o distanță foarte mică), aflu că prețul e cu 60 la sută mai ieftin decât cel plătit agenției, dar te consolez cu gândul că taxiul a fost aproape gratuit și e mai ieftin decât hotelurile din Chișinău sau București;
– te plimbi prin oraș hai-hui, fără niciun scop, dai de Ceainăria Sultan cu meniu de șase feluri de mâncare tradițională turcească (apreciez meniurile mici); descoperi că ceainăria are o istorie veche, întrebi chelnerul ce-i cu istoria ceainăriei, el îți răspunde foarte amabil: „ Iai tramvaiul, mergi cinci stații, cobori și acolo vei găsi istoria.” Prețurile sunt foarte mici și mâncarea foarte bună. Fluxul de oameni e mare. Ieși din ceainărie și dai de gelateria de alături. E păcat să nu intri în Istanbul într-o gelaterie. Și intri;
– micul dejun de la hotel e la mansardă. Cu pescăruși la geam. Dacă ai somnul iepurește ai putea să ai probleme noaptea cu țipătul muzical al pescărușilor;
– după micul dejun ai treabă: te duci la consulat; ești servit cu ceai, cu dulciuri; documentele sunt pregătite de cei de la consulat; achiți 40 de dolari, peste o oră și ceva în pașaportul moldovenesc, alături de timbrul Republicii Turcia, apare viza Republicii Indinezia;
– mai e o variantă de a obține viză indoneziană în Singapur (așa procedează georgienii), dar acolo viza costă 90 de dolari și ai nevoie, totuși, de două-trei zile; în Singapur poți intra pe trei zile fără viză;
– până la zborul Istanbul – Doha – Denpasar ai timp de un restaurant din zona hotelului; intri și servești mâncarea  din imagine:

– ulciorul se sparge;
– la masa de alături dai de un român din Chișinău și de o româncă din Argeș, care au făcut „unirea” pentru un sejur la Istanbul, te faci că nu știi românul, care apare prin revistele glossy ale Chișinăului alături de familia fericită (dar vorba  președintelui francez: mai bine ocolești aceste teme);
– și te duci cu tot cu revelație la ghișeul agenției Qatar Air.
Drumul spre rai e deschis. Și e la mii de kilometri.
Drumul în rai a fost așezat de dra Svetlana Alexa, compania SeaSunSky și susținut financiar de Puri Santrian, Royal Santrian, Bali Relaxing Resort, Santika Siligita, Grand Jimbaran, Discovery Kartika Plaza Hotel.
(va urma)