După apariția textului Otrăvirea lui Eugen Doga am primit pe mail două scrisori de la dl Dănilă. Prima o public mai jos. A doua era cu scuze pentru eventualele greșeli din primul text. Pe mine nu mă interesează strategiile și lupta dintre vezica biliară și mațul gros sau, academic vorbind, dintre ilion și rectum al ASM. Nici cine este „slugă la împărat”. Mi s-a părut neadecvat, eufemistic vorbind, să fie atacat Eugen Doga pentru că a numit războiul război. Atât.
Stimate domnule Gheorghe Erizanu,
În urma publicațiilor în mas-media despre ”Războiul de la AȘM”, mă gândeam să mă folosesc, public, de dreptul la replică, pentru ca să încerc a dezminți minciunile gogonate expuse cu atâta zel, nerușinare și răutate, dacă vreți, numai pentru a mai aprinde o pară deasupra Academiei de Științe, spre bucuria unora: unii îndrugă tot felul de insinuări denigrând instituția, cu scopul de a deveni cu orice preț președinte, alții considerând, că nu sunt luați în seamă după merit; mai sunt și din cei ce se simt bine, când totul este rău. Până la urmă, mă răzgândisem, liniștindu-mă în sinea mea, rotind inelul pe care e scris… Însă văzând că m-ați încadrat în ”trupele speciale” de ”otrăvire” a maestrului Eugen Doga, am hotărât să Vă scriu câteva rânduri, care Vă vor ajuta (sper) să Vă convingeți, că nu sunt ”slugă la Împărat” (adică bănuit de servilism), dar sunt o persoană, care spune lucrurilor pe nume, așa cum cred de cuviință, fiind gata să port toată responsabilitatea pentru cele declarate.
Dar, s-o luăm pe rând. 1. Îl cunosc pe Eugen Doga din 1967. Adică de mai bine de o jumătate de secol. De la prima sa muzică la filmul ”Se caută un paznic”. Eram redactor muzical la radio și toate și toate înregistrările maestrului în următorii doisprezece ani le ascultau mai întâi urechile mele, apoi se auzeau în eter. O anumită contribuție la propagarea creației compozitorului am avut-o și la ”nașterea” baletului ”Luceafărul”, pe când eram director la Opera Națională, am organizat un șir de concerte acasă și în străinătate, inclusiv, pentru prima dată în istorie, două concerte în Palatul Congreselor din Kremlin, unde niciodată nu se practicase evoluări ale compozitorilor. Pe parcursul perioade amintite mi me-am certat niciodată. Și întotdeauna l-am susținut și ajutat pe Maestrul Doga. Exemple sunt mai mult decât suficiente. Dar nu le voi enumera aici. Suntem (am fost, probabil) aproape prieteni apropiați.
Iată de ce:2. Am considerat dintotdeauna, că am dreptul, că în casa noastră, în Academie, unde după serviciul în misiunile diplomatice (13 ani), activez de cincisprezece ani (director de institut, academician-coordonator, etc) să spun, printre altele, la Ședința respectivă următoarele: Aș vrea să-mi exprim regretul, dezacordul cu cele declarate de mult stimatul academician Eugen Doga, care, în adresa Academiei, prezidiului, conducerii Academiei, s-a exprimat nu tocmai academic, nu tocmai inteligent. Și mie îmi pare rău că s-a întâmplat lucrul acesta…” Ce am spus eu obijduitor, jignitor, supărător, cu răutate, cu ofensă, cu dușmănie ș.am.d.? Și iată ce a spus academicianul E.Doga: ”Este o rușine a Academiei! Ne-a dat de rușinea lumii! Așa e mentalitatea lor, mentalitatea așa numitului șef al Academiei:El a repetat mesajul rusesc ”operațiune militară”, pentru că îi tremură fundul”.și că eu, Dănilă, ”prin prietenii mei din Rusia l-am ajutat să primească premiul CSI” (aici maestrul categoric mă supraapreciază, dar sunt măgulit). și că Tighineanu mai așteaptă încă medalii de la Putin, dar nu le va primi, ne asigură compozitorul. Dar Eugen Doga de la cine a primit un sac de medalii? Nu de la Putin? Doga se întreabă: Ce are Tighineanu cu cultura? Precizez, că Premiul, despre care e vorba, e și pentru știință (după statut). Și când se mai întreabă academicianul Doga ”pe el (Tighineanu, n.n.) în afară de mâța lui de acasă, cine-l cunoaște?” E frumos? E inteligent să vorbești așa despre un coleg, despre președintele unei Academii de Științe? Și vorbim de cultură, de educație?. Sau academicianului E.Doga – i se poate? Nu cred. Hai să nu încurcăm talentul, chiar dacă este foarte mare, cu lipsa de cuviință…Când n-am fost eu corect? (E.Doga a fost deranjat că un ne academician, adică eu, am îndrăznit să critic un academician. Dacă a uitat, îi amintesc, că sunt membru al Academiei Europene de Științe și Arte, adică academician. DEX. Dar cine a spus că un om simplu nu poate critica pe oricine, chiar și pe un academician?)3. Și încă ceva.Ce ar trebui să intuiesc din precizările Dvs., că sunt membru al Consiliului de Supraveghere și Dezvoltare la TVM, susținut de PAS. Aluzie la ce? E un regret al Dvs.?, al PAS-ului? S-a comis o greșeală? Probabil știți, că eu am susținut , când a fost necesar, tot ce este astăzi mai bun. Și mă mândresc cu asta.4. Referindu-mă la Declarația cu bănuiala, fără a fi împuternicit s-o spun, știu că președintele Ion Tighineanu vorbise la telefon cu președintele Academiei Naționale din Ucraina la tema în cauză, i-a scris și o scrisoare (este pe sit-ul Academiei.) A primit și un răspuns (tot e pe sit), de mulțumire, din care se vede foarte clar esența atitudinilor din ambele părți vizavi de urgia cotropitorilor ruși.
Până la urmă, îmi pare nespus de rău, că ”șoricelul cu codița” face tărăboi în casă. Cu anumite scopuri. Vorbesc despre așa-nimitele ”surse din Academie.”
Stimate domnule Erizanu,Dacă câtuși de puțin mă auziți și ați pătruns în ”strigătele” mele, Vă rog să mă excludeți din ”trupele speciale” ale ”otrăvitorilor”, pentru că sincer, ca în fața Domnului, îi doresc marelui Maestru multă sănătate, precum și Dvs. Vă doresc urări numai de bine și anturaj pe merit.
Cu respect,
dr.hab.prof.univ. Aurelian Dănilă,
membru al Academiei Europene de Științe și Arte,
ambasador