„Am ucis Balaurul Roz, care chinuia de atâta amar de vreme lumea omenească, de nu-i dădea pace și o ținea în frică și disperare. Sunt un viteaz neînfricat. Aș fi putut trăi într-o poveste, dar voi nimeri în legendă. Lumea va compune cântece și balade despre vitejia mea și despre lupta mea cu Balaurul Roz. Nimeni nu ne-a văzut luptând, pentru că împrejurul nostru pământul era numai foc și pară, râurile și iazurile secau, toată suflarea vie
pierea, și iarba cu pădurile ardeau ca fânul în miez de vară. Lupta a fost crâncenă, însă Balaurul Roz era prea nesăbuit ca să biruiască. Iar eu – prea hotărât să-l răpun. Trei zile și trei nopți ne-am luptat, ziua se preschimba în noapte, iar noaptea în zi. Și, în cele din urmă, l-am răpus.

Lumea a sărbătorit trei zile și trei nopți, slăvindu-l pe erou – pe mine! – și ducând-o tot într-o veselie. A mâncat și a chefuit, și am mâncat, și am chefuit și eu, iar în cea de a treia zi mi-au dat-o de nevastă pe cea
mai frumoasă dintre fecioare. Dar am refuzat-o, și nu pentru că nu-mi plăcea fata, ci pentru că sunt de felul meu călător. Nu-mi place viața pe loc, mă plictisesc și încep să urlu. De aceea călătoresc prin lumea largă,
din sat în sat și din târg în târg, prin munți și văi, prin păduri și pustiuri, pe căi lungi, nebănuite, pline de pericole și slavă. Mulți balauri am răpus și de multe duhuri necurate am salvat popoarele lumii. Și le voi mai
salva, cât m-or ține puterile. Eu, Balaurul Mov.”

Balaurul I, din Dincționar Auafed 4, de Doru Ciocanu.