Titlul nu este al meu. Îi aparține lui Vladimir Beșleagă. A apărut în septembrie 1959. În revista Chipăruș. După apariția articolului întreaga redacție a fost împrăștiată.
În imagine nu avem cărți. E un tapet. Care dă bine la public. Când vrei să pari deștept. La televizor. Sau pe rețele.
Țările bogate nu sunt bogate prin zăcămintele naturale și gaze. Țările civilizate sunt bogate & civilizate pentru investiția în cultură.
În Franța, Germania, Marea Britanie și alte țări numite civilizate îi revin 60-80 de euro anual per locuitor pentru carte. În Republica Moldova avem 2 euro per locuitor.
Anual fondurile bibliotecilor publice din Republică Moldova se completează cu 15 exemplare de carte la mia de locuitori (majoritatea din donații, ultima făcută de Oleg Chicu am văzut-o la Pârjolteni, baștina mai multor premieri). UNESCO recomandă o achiziția anuală de cel puțin de 250 de exemplare. Pentru o rată a înnoirii fondurilor bibliotecilor de 7-10 ani. Rata noastră de înnoire e de 80 de ani. Un nou-născut ar putea prinde o carte apărută în 2022 când va ajunge la 80 de ani. Matematic vorbind.
Fondul bibliotecilor publice din RM e de16 milioane de cărți. Dacă le-am împărți populației, cum am împărțit pământul în anii 90 (1-4 ha per cetățean), atunci fiecare cetățean al Republicii Moldova ar avea o bibliotecă personală de 7 cărți. Dintre care 2 cărți ar fi în română (30%), una întreagă și o jumătate de carte în chirilică („moldovenească”), iar restul vor fi în rusă.
De ce suntem mărginiți? Pentru că suntem limitați.