Se spune că așa zice sondajul. 80 la sută nu au luat în mână o carte de 4 săptămâni. Nu l-am citit.
De ce? Așa aș fi fost întrebat în Țara lui Dogaru.
Pentru că:
1. Îi obligăm pe părinți să cumpere cărți (pentru copiii de grădiniță) ale șefilor de direcție educațională. Este literatură obligatorie.
2. Îi obligăm pe copiii din primare să cumpere cărți de lecturi ale acelorași șefi de direcție educațională. E literatură obligatorie.
3. Îi obligăm pe copii să citească texte înlemnite. Ele plictisesc până și învățătorul. Dar e literatură obligatorie.
4. Învățătorul este încremenit în textele înlemnite pe care le-a învățat și el în școală și la universitate.
5. Pofta de lectură pentru fiecare elev o deschide o altă carte. Nu există o carte magică pentru toți.
6. Ultima carte pe care a citit-o învățătorul/profesorul a fost cea de la universitate. Era cartea de poezie a unui lector universitar. Și a fost obligat s-o cumpere și s-o citească.
7. Ultima carte a profesorului universitar a fost citită pe când era tânăr. Și era în fața tezei.
8. Bibliotecile au achiziționat cărți subțiri. Ca din puținii bani pentru cărți să aducă pe rafturi mai multe exemplare.
9. Premiile literare se dau de ochi frumoși. Copilul nu poate încă înțelege (mai târziu se va dumeri) de ce o carte proastă este considerată bună și e premiată.
10. Rubricile culturale din presă se apleacă iute la știri despre femeile cu sâni mare care cheltuiesc mai mult decât femeile cu sâni mici care cheltuiesc mai puțini bani. Nu pe cărți. Pe haine, bijuterii.
11. Emisiunile tv dedicate cărților au fost la ore criminale (dimineața devreme sau după miezul nopții).
12. Evenimentele culturale nu sunt știri. În știri intră criminalii, politicienii și merele.
13. E axiomă: produsul nostru de export este vinul, nucile, merele & perjele. Nimeni nici nu bănuiește că la export poate figura și cultura.
14. Dacă statul majorează substanțial salariile atunci ele trebuie să fie ale judecătorilor & polițiștilor. Educația și cultura e la coadă.
15. Trebuie să luptăm cu criminalii și corupția. Nu avem timp de educație și cultură.
16. Trebuie să luptăm cu rușii și mârlanii. Nu avem timp de cultură și educație.
17. Investim în biblioteci. Reparăm acoperișul. Cu ardezie. Vopsim. Cu vopsea. Cumpărăm mobilă. Cumpărăm computere. Și uităm să cumpărăm cărți.
18. Așteptăm ca cineva să ne dăruiască cărți. Băsescu. Ponta.
19. Mai avem niște șmecheri care au crezut că dacă vând carte plus ziar, atunci ei vor fi fruntea. Așa au scos puținii cititori din librării. Așa au ucis și ziarul, și cartea. Într-un timp foarte scurt.
20. Prețul cărții e mare. Va fi și mai mare. Și e corect. Incorect este salariul mic.
Editorul se va plânge în continuare. El nu este în stare să vândă nici caviar. La preț de 10 cenți. Zice Puzzo.
Iar noi ne aducem aminte că moldovenii nu citesc în noiembrie. În fiecare noiembrie. După sondajul IPP. Apoi uităm un an de asta.
Partea bună a sondajului e că avem 80 la sută de moldoveni cu inteligența virgină. Neexploatată. Proaspătă!
Și mai e ceva. Moldovenii niciodată nu răspund pe bune la chestionare. De la Ștefan cel Mare încoace. Nu-i credeți că n-au citit o carte în ultima lună.
Moldovenii e șmecher. Cum ar zice oltenii.
Ion
Nu au citit de cand i-a facut ma-sa, nu in ultima luna. Necitind carti vor alege pe unul ca ei – Urinato. Nu ma gandeam sa ma rog decat Urinato mai bine Cioronin. Nu mai vorbim de Urechila. Unde esti tu Urechila?
Gheorghe Erizanu
@Ion: Sunt mai multe componente. Eu cred că este și componentul politicului. Care vrea să mențină o stare de looser a societății. Sunt mai ușor de manipulat. Nu întâmplător, una din promisiunile electorale e cu „Eu voi permite ca liceenii să poată copia la Bac”.
Lucian Postu
1. Gramaticeşte, ” educația și cultura ” ar fi două, deci ele ” sînt ” , nu ” e ” .
2. Dacă toate lucrurile adevărate pomenite aici vor rămîne pe un blog de editor şi nu deveni teme permanente de campanie ale unor organizaţii civice, totul va rămîne la nivelul mioritic al doinei de jale.
3. Mă întreb şi eu, retoric : ce naiba au făcut în chestiunile acute, enunţate mai sus, miniştrii tare europeni care s-au afişat cu hărnicie pe la tot felul de evenimente culturale ? Marea reformatoare Maia Sandu, marea iubitoare de cultură şi internet cu ţuhalul Monica Babuc, marele luptător cu corupţia Oleg Efrim ? Sau nu e corupţie vînzarea cu forţa a unor rebuturi editoriale, produse de nişte nacealnici de carton mental ? Desigur, nu ei sînt de vină, şi nici tăcerea complice din jurul lor. Mîna Moscovei e vinovată, sto proţănt.
Gheorghe Erizanu
@Lucian Postu: 1) Sunt. 2) Eu îmi fac treaba mea. 3) Acești miniștri, cel puțin, au făcut un efort ca să ajungă la librării. Nu au fost mânați nici de mâna Moscovei, nici de Lucian Postu.
Rodika
Deacord cu mentinerea a starii de looser a societatii….
As mai adauga ca 50 la suta din populatie ii este comod anume asa,dale circ si paine si nu vor mai iesi din zona de confort inca 20 ani…
Lucian Postu
@ Gh. Erizanu :
1. Depinde de şcoala de gîndire filologică la care aderă fiecare. Oricum, în mod sigur nu ” e ” .
2. Ca editor, desigur. Ca membru al societăţii, nu ştiu 🙂 .
3. Eu înţeleg că e greu să fii editor în vreme de tranziţie. Înţeleg şi sinusoidele inerente ale unui astfel de traseu de busines ( fiindcă mă îndoiesc că o editură precum ” Cartier ” e un demers filantropic ) . Înţeleg şi iritările care apar, atunci cînd imaculata concepţie editorială e pusă în dezbatere. Dar, cu toate astea, nu pot crede în poveştile pentru adormit adulţii, cu berze care aduc cărţi şi miniştri care fac grămezi de lucruri bune, pe care lumea rea nu le vede.
Gheorghe Erizanu
@Lucian Postu: 1) Parca n-am polemizat. 2) Editorii fac parte din societate. 3) Dvs vreți o imagine de poveste. Cu balauri hidoși pe de o parte și cu feți-frumoși pe de altă parte. Realitatea e un pic mai complicată. Eu încercă să fiu înțelegător. Văd că iritările sunt de altă parte. Și nu e de partea mea. Chiar dacă trăiesc într-o tranziție în care și voi muri.
Lucian Postu
Avea Caragiale o replică : ” Amice, prea te faci chinez … ” . Ca să ne lămurim, monşer 🙂 :
http://moldograf.wordpress.com/2014/11/25/jorik-erizanu-micul-liicean-de-bic/
Succes în biznis şi la oglindă !
Gheorghe Erizanu
@Lucian Postu: Oooo! Cred că e mai simplu să utilizez o trimitere în rusă. Dar îmi e scârbă și de ea. Pot polemiza sau încerca să polemizez cu oameni logici. Dacă cumperi, cumva, întâmplător, o carte Cartier de după 2005 sau poate și 2000, atunci rog să-mi arăți una pe care scrie „Tipărită la Prag”. Ca să demontez o minciună. Restul sunt doar injurii. Atât.
catalin codru
MOLDOVENII NU CITESC CA CITESTE POSTU IN LOCUL LOR!
Gheorghe Erizanu
@Catalin Codru: O fi. Dar nu vreau să cred.
Lucian Postu
@Gh. Erizanu :
Domnule director elevat, prezenţa lui Iurie Roşca în calitate de invitat principal la un eveniment al editurii ” Cartier “, după aprilie 2009, e un fapt. Restul sînt vorbe.
Gheorghe Erizanu
@Lucian Postu: Greșit și de această dată. Ion Țurcanu era invitatul principal.
Mircea
Lucru care îl faceti Gheorghe e remarcabil: si din punct de vedere cultural si din punct de vedere societal si uman si national. E evident ca nu place la toti. Atunci cînd ai cuvântul tare, care cântareste, devii tinta usoara a atacurilor de tip pervers, provocator, cinic… Curaj, aveti simpatia multor cititori de bun simt.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Merci. Știu cine e personajul. Are nevoie de ajutorul tău. Eu nu-l pot ajuta.
Lucian Postu
@ Gh.Erizanu :
Dom’ director, zău, sînteţi mai amuzant ca Urschi, dar involuntar : cînd un cadavru duhnitor ca Roşca e invitatul dvs, mai contează dacă e în miljocul prezidiului, ori în stînga sau în dreapta ?