La începutul lui martie 1917 Reichsbank a transmis către toate sucursalele sale din Suedia o circulară. Solicitări de sume destinate propagandei vor veni de la următoarele persoane: Lenin, Zinoviev, Troțki, Kamenev, Kozlovski, Kollontai, pe numele cărora au fost deschise conturi în agenții germane din Suedia.
În aprilie serviciile de contraspionaj ale Guvernului Provizoriu scot la iveală o parte din filiera banilor germani pentru Lenin. Fondurile germane pentru bolșevici sunt depuse la Berlin, transferate la Stockholm, apoi ajung la Banca Siberiei pe contul Evgheniei Sumenson, o prostituată din Petrograd. Care îi înmânează cashul lui Kozlovski, membru al Comitetului Central al bolșevicilor.
Suma transferată de nemți pentru propaganda & puciul lui Lenin a ajuns până la 31 ianuarie 1918 la 40 de milioane de Reichsmark, echivalentul a 10 tone de aur. Bolșevicii și-au cumpărat cea mai nouă tiparniță a vremii, care reușea să scoată zilnic 90 de mii de exemplare din Pravda, organul lor de presă. Și alte organe de propagandă în rusă, letonă, georgiană, poloneză și alte limbi ale imperiului.
Contraspionajul guvernului Kerenski a reușit să adune vreo 20 de cutii de probe despre banii nemților pentru Lenin. În iulie, când Lenin credea că va reuși primul puci, Kerenski a scurs în presă câte ceva din cele 20 de cutii. Indignarea maselor l-a forțat pe Lenin ca să se deghizeze și să fugă la coliba lui din Razliv, Finlanda. Devenind doar fantoma revoluției. A apărut abia în octombrie, cu câteva zile înaintea puciului.
Kerenski alege să nu facă publice documentele compromițătoare din cele douăzeci de cutii. Ele nu sunt folosite în haosul de atunci nici de justiția rusă.
La preluarea puterii Lenin nu i-a fost deloc recunoscător. Cele douăzeci de cutii au fost printre primele documente pe care bolșevicii le-au distrus. Au rămas doar înscrierile în arhiva Ministerului justiției ruse.
Și Kerenski, și Lenin sunt din Simbirsk. Tatăl lui Kerenski i-a fost director de școală lui Lenin.
În vremuri cumplite jumătățile de măsură nu ajută.
Așa spun cărțile: O istorie mondială a comunismului. Călăii, de Thierry Wolton. Traducere din franceză de Adina Cobuz ș.a. Editura Humanitas, 2018