Astăzi fac 20 ani. Până la 7 ani, când nu înțelegeam prea multe, aveam dreptul să-mi aleg alesul. Fiind copilă îmi plăcea dantela, dulciurile și Ștefan cel Mare. Prima mea iubire era ca un copil. Îi plăceau torturile. Îi stătea bine cu prosoape. Și citea ”Frații Jderi”. Lumea îi spunea Mircea Snegur.
A doua mare iubire a fost un tip înalt, subțire și cu păr ondulat. Dar l-am ales pentru bancurile pe care le știa. Avea câte unul pentru fiecare moment din viață. Și citea Montesquieu. Lumea îi spunea Petru Lucinschi. L-am iubit. Și el m-a iubit. Până în iulie 2001.
La nici 7 ani împliniți mi s-a interzis să visez. De atunci n-am mai ales pe nimeni. Mi-a fost arătat unul. Mi s-a spus că ăsta-i cel prorocit. În primii patru ani nici nu s-a atins de mine. Nu m-a iubit. Și nu l-am iubit. Era cu mine, dar umbla cu altele.
Când mi-au apărut coșurile, mi-a spus, că voi trăi cu o femeie. Eu n-am vrut să merg împotriva lui Dumnezeu. Și de atunci în fiece zi sunt bătută și violată. Lumea îi spunea Vladimir Voronin.
Am mai avut un bărbat. Scurt. Care mă împărțea cu o altă femei, Parlamenta. Iar în visuri trăia cu Decebal și Mihai Viteazul. Nu prea m-a cunoscut atunci. Lumea îi spunea Mihai Ghimpu.S-a îndrăgostit de mine abia după trei ani. Azi face trimiteri la perfecțiunea coapselor mele. Într-o curte plină cu bărați.
Azi trăiesc cu un alt bărbat. A fost ales în beciul lui Ion Păduraru. Apoi am fost juruită lui de alți patru bărbați. Ăsta nu mă chinuie. Din când în când se joacă cu năstureii mei. Le spune ordine. Și le dăruiește unor bărbați care ar trebui să fie morți sau în pragul morții, dar ei încă se cred virili. A umplut Republica Moldova cu bărbați care umblă în piept cu nasturii mei. Sunt și femei care umblă cu nasturii mei. Lumea îi spune Timofte. Dar numele lui este Nicolae Timofti.
Azi fac 20 ani. Vreau și eu să iubesc. Vreau și eu să fiu iubită. Îmi dau deja seama că feți-frumoși pe cai albi nu există. Și bărbații sunt ca locurile în parcare. Cele mai bune au fost deja ocupate. Dar dați-mi dreptul la vis. Cel puțin odată în patru ani.
Vorba aia, unele căsătorii se sfârșesc la timp. Doar unele durează o viață.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Rodika
Multstimat domn Erizanu!!!!
Acesta e cel mai FAIN text, direct si indirect despre EI si EA pe care l-am citit vre-o data….BRAVO!! Nu degeaba se spune ca sfera politica este cea mai MURDARA …mai ales cind actorii sunt acesti pseudo-presedinti si vice -pr…
Oricum, iubesc acest petec de pamint-MOLDOVA!!!!
Gheorghe Erizanu
@Rodika: Merci. Probabil, alții n-au scris. Oricum, e plăcut. Orgoliul autorului e satisfăcut.
Florin O.Z.
Frumos eseu. Satira este excelentă, fiind realizată în cea mai bună manieră a genului, de la Daniel Defoe înspre noi.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Merci mult. Mă simt aproape ca Robinson Crusoe întors acasă după 27 de ani. Parcă 27 erau?
Florin O.Z.
@ Gheorghe Erizanu
Da, 27 de ani (și-un pic) erau în povestea de ficțiune scrisă minunat de Daniel Defoe și publicată în 1719. În opinia mea, cartea lui Defoe (care mi-a fost carte de capătâi în adolescență și nu numai) este unul dintre cele mai complexe romane despre om, adaptare, singurătate, regăsirea eului, speranță și supraviețuire. În același timp, citind-o mereu fie în română, fie în engleză, abilitatea mea de înțelegere a viziunii autorului vis-a-vis de acuratețea și calitatea traducerii în limba mumă a crescut exponențial.
De fapt, romanul fusese inspirat de povestea adevărată a marinarului scoțian Alexander Silkirk, care petrecuse circa patru ani și jumătate pe insula mare a mini-arhipelagului Juan Fernández din Pacific (apartinând astăzi de Chile), cândva în primii ani ai deceniului 1701-1710. La revenirea sa în Marea Britanie, după ce fusese salvat de către un echipaj englez, Silkirk a devenit celebru și relativ înstărit, dar caracterul sau gregar l-a tradat inerent, întrucât apoi a recăzut în beție, scandaluri, decrepitudine și mizerie, murind în 1721.
Defoe evident știa toate acestea, pentru că se pare că a lucrat ani buni la roman, începând chiar imediat după repatrierea lui Silkirk din 1709. Dar, ca un adevărat maestru al scrisului, respectiv ca inventator al satirei moderne și a jurnalismului actual, Daniel Defoe a creat o capodoperă, în ciuda modelului real modest și chiar primitiv pe toate planurile, care este prezentat vizual în toate desenele epocii ca fiind emblematic îmbrăcat în haine croite din piei de capră, întotdeauna sprijinindu-se într-o lungă flintă.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Frumoasă lecție Defoe. Merci mult. Mai este o carte importantă pentru educația copiilor: e cartea prieteniei „Trei muschetari” de Dumas.
Florin O.Z.
@ Gheorghe Erizanu
„Trei muschetari,” cartea prieteniei absolute, nu este importantă doar pentru educația copiilor, adaug, ci este absolut la fel de importantă și pentru educația copiilor care n-au murit din (noi) cei mari, adulții.
Nu întâmplător (căci nimic nu este întâmplător), Dumas tatăl alege trei nume Athos, Porthos și Aramis care au diferite rezonanțe și conotații prin alte locuri și prin alte culturi, dar pentru pentru mult mai tânărul gascon d’Artagnan are un model real, neaoș, Charles de Batz-Castelmore d’Artagnan.
Oricum, pentru a celebra într-un fel puterea de sinteză genială a vorbelor poporului român, am gândit întotdeauna povestea prieteniei celor patru ca un fel de progresie (și nu ca o retro-gresie inversă), o clară extindere a prieteniei micului grup originar, dar în niciun caz ca o micșorare/reducere, precum reducționistul, haiosul, tăiosul dar popularul, “Cei patru apostoli / Au fost trei / Luca și Matei.”
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Comentariu aproape complet. Dacă mai spunem că e vorba de cele patru temperamente umane, atunci suntem corecți în fața bătrânului Dumas. Merci mult.