Conturile Telegram ale politicienilor de la Chișinău sunt sparte ca nucile. Unii politicieni încearcă să se explice. Unii jurnaliști, parcă cu portofoliu credibil, încearcă să ofere pagini și emisiuni întregi ale posibilelor discuții private ale politicienilor. Unii analiști politici se dau cu părerea și ei despre discuțiile private ale celor trei muschetari.

Sunt abordări false.

În cazul Telegramului problema cea mare e a lui Durov, dacă el este ceea ce se dă. Dacă serviciile rusești au acces la serverul Telegramului, atunci e tot problema lui Durov. O minciună oricum iese la suprafață, solnîșko. Mai devreme sau mai târziu. Problema politicienilor e că au crezut în onestitatea și siguranța Telegramului rusesc, chiar dacă Durov nu mai vrea să fie numit om de afaceri rus, ci francez. Ca și naivii utilizatori din Republica Moldova, care utilizează în continuare poșta mail.ru, Odnoklassniki, VK sau aplicația Yandex.Go.

Cel mai pertinent răspuns în cazul spălătoriei cibernetice moldovenești a venit de la Veronica Dragalin, șefa Anticorupție: „Mă abțin să comentez informațiile care au ajuns în spațiul public, printr-o încălcare gravă a vieții private, prin spargerea ilegală a conturilor personale ale funcționarilor publici de cel mai înalt nivel din țara noastră. Fără informații concrete cu privire la sursa exactă a acestor materiale, comentarea conținutului comunicărilor ar încuraja infractorii să continue să comită aceste tipuri de acțiuni criminale.”

Punct. Restul sunt speculații și bârfe la mare căutare de mahalagioaice, dar care nu le fac față ziariștilor & experților politici.

Securitatea spațiului cibernetic în Republica Moldova are nevoie de o nouă dimensiune. Iar un război cibernetic trebuie privit ca un război cibernetic. Nu avem nevoie de Javelinuri, nici de sistemele Patriot. Imperiul netului poate fi oprit cu efort mai mic și cu mult mai puțin sânge.

Poate fi și un început: comisariatele militare din RM să-și șteargă poșta de pe mail.ru. Ar fi cumva un început.