Romanul a fost scris în 1972. A apărut în revista Iunosti (Moscova) în a doua jumătate a anului 1973 cu titlul Zapah speloi aivî. Și din 1973 până în 1984, când a apărut pentru prima dată la Chișinău, la Editura Literatura Artistică, cu titlul Clopotnița, moldovenii au simțit acel miros de gutuie peste toată Moldova.
Acel miros de gutuie ne-a dat senzația de demnitate națională.
După aia au mai fost trei ediții (două în Opere).
La fiecare ediție Clopotnița era pusă lângă un alt text druțian. Parcă era o jenă a editorilor să scoată romanul doar între două coperți. Parcă se temeau de acel miros de gutuie. Să nu fie prea puternic.
Din această săptămână găsiți în librăriile bune din Republica Moldova Clopotnița de Ion Druță.
Peste două săptămâni, cam în 11 aprilie, odată cu acea zi din roman, cartea va ajunge și în librăriile bune din România.
Ludmila Calin, Tiraspol
Despre carti…
Sa stiu ca mor de foame si n-am cum sa-mi imbrac copiii,
Sa stiu ca-n amiaza mi s-a rupt buzunarul, doldora de lucruri inutile,
Si mi-am pierdut banii, constatand ca nu-mi pot procura o carte citita frumos in lumina serii,
Sa stiu ca m-asteapta prietenii la telefon, dar daca n-am sa-l citesc pe Eminescu, Creanga, Alecsandri,
Atunci imi voi zice: «A fost o zi inutila, una intamplatoare».
Si daca Drumul spre biserica imi va fi luminos alaturi de Nicolae Dabija,
Si de sarbatori voi astepta Miracole de la haiducii lui Iulian Filip,
Si mama-mi va iesi la poarta cu Merisori in mana, ca cei de la Cheianu,
Si Zborul imi va fi frant, dar acelasi, cu V.Besleaga
Voi sti ca viata e cea mai frumoasa carte…
Despre Ilene si Sanziene.
Ca viata e cea mai duruta carte…
Pentru evrei si moldoveni –
Oameni ai nimanui…
Ca viata-i o hora, daca stii s-o joci,
alaturi de rude, de buni si nepoti,
Ca viata-i folclor si neamu-i din dor,
Ca viata e suflet, ca viata e-un gand,
Si Doamna Partole e-al nostru cant.
Si-atunci ma-ntreb, te intreb:
Cum sa-i citesti (pe scriitori!) in format digital,
Daca nu-ti poti hasura cartile,
Daca nu le poti simti…daramite sa le-atingi…
In fine, voiam sa zic despre
Scriitori talentati, editori romantici si
cititori mereu asteptati de Cartier si Prut…(International).
Mai sunt scriitori…
De dimineata…
Le numim femei celebre…
Deocamdata
Le intalnim in format electronic.
Aseara mi-a venit un gand –
Sa scriu despre
A. Lupan
Cu Mea Culpa…
Andrei Lupan
Sprijinit de un copac…
Era la umbra cuvantului
alaturi de Ion Druta.
Aseara am trecut
prin labirintul
perioadelor.
Erau diferite.
Dar cat de talentate!
Si-a fost noapte.
Era noaptea lui Busuioc.
Si-am meditat
La umbra timpului
Si-am constatat ca pretul muncii
unui scriitor, unui publicist,
unui poet si dramaturg, cheltuielile suferite de un editor
is nobile –
colectii verzi la un pret de nimic.
Carti cumparate la pachet,
Carti clasice cu
Chira Chiralina
lui Istrati,
Craii de curtea Veche,
Mircea Eliade
si adevarul lui
L.Rebreanu –
Toate au sens…
Carti cu autocolante,
Pentru cei micuti…
Dar si cei maturi –
Carti de la Prut.
Gheorghe Erizanu
@Ludmila Cain, Tiraspol: Mulțumim. Apreciez efortul. Respectele mele.
E. R. Bellu
Frumos … poetic … trist … enumerativ …
Gheorghe Erizanu
@E.R.Bellu: Și eu care credeam că e o simplă constatare?! Merci.
Ludmila C.
Multumesc.
Mariana, Italia
Lui Bellu. Fata nu s-a gandit la cifre. Iarasi a calcat cu stangul. Cand a vrut sa se trezeasca cu dreptul. Un alt cucui la o cotitura de drum. N-a ispitit obrazul nimanui. A vrut sa fie sincera cu scriitorii pe care i-a jignit candva.
E. R. Bellu
@ Doamna Mariana, Italia,
Repet. Postarea doamnei Ludmila mi se pare a fi, din punctul meu de vedere, un frumos (dar trist) poem în versuri albe. Ca atare, intervenția dumisale este, pentru mine,
Frumoasă … poetică … tristă … enumerativă …
Percepția dumneavoastră este dumneavoastră. Vă aparține.
E. R. Bellu
@ Gheorghe Erizanu
“Acel miros de gutuie ne-a dat senzația de demnitate națională.”
Foarte frumos, dar nu trist. Poetic, dar nu enumerativ.
Plin de demnitate națională?! Evident.
Gheorghe Erizanu
@E.R.Bellu: A, da. Merci.
E. R. Bellu
@ Doamna Ludmila Călin, Tiraspol,
@ Doamna Mariana, Italia,
Addenda.
Faptul ca sunteți sau nu două persoane distincte fizic este irelevant. Ubicuitate au ba.
Faptul ca în dreptul numelor dumneavoastră apare exact același semn grafic este (aproape) irelevant. Computer error or not.
Rămâne, desigur, poemul.
Ludmila Calin
Multumesc, dle Bellu. Calculatorul n-a gresit.Ce rectificari ati face in poemul meu? Pentru ca intr-adevar am vrut sa scriu ceva frumos, sa le placa scriitorilor.
E. R. Bellu
@ Doamna Ludmila Călin, Tiraspol,
1. Nu sunt scriitor. (Deși am scris adesea. În două limbi.) Dar dacă mi-ați cerut-o, atunci îmi dau și eu cu părerea.
2. Diacritice. Absolut esențial. Punctuația este, oricum, poetică.
3. Atenție la unele dintre formulări, reformulați-le fie mai clar sau mai … poetic.
3. Tăiați unele linii în două sau chiar în trei. Mi se par prea lungi.
4. Nu eliminați nimic. Este destul de consistent, dar nu “ucigător” de detailat.
5. Noroc.