Săptămâna viitoare la Cartier va apărea volumul Antologic de Eugen Cioclea. În ianuarie, în Librăriile Cartier, volumul va costa 60 de lei. Preț copertă: 75MDL/23 RON. Tiraj: 500 exemplare. Lansarea la Librăria din Centru va fi pe 23 ianuarie. Vor fi nume-surprize printre vorbitori.
Iar până atunci puteți citi Cioclea de Eugen Lungu. (Textul apare cu permisiunea autorului.)
CIOCLEA
Al. Vlad scrie frumos despre Ion Mureşan, poet care îmi aminteşte prin ceva de
tânărul şi dezabuzatul Cioclea.
Ca om, Cioclea era o pacoste. Beat criţă când l-am văzut prima dată, cu barba
roşie, vulgar şi antipatic, aducea mai degrabă cu un satir obraznic. Ai fi aşteptat să-
i vezi coada şi copitele.
Poetul venise în „turneu” prin Moldova şi se întorcea în Moscova sa, devenită
aproape natală. De câteva zile se zbătea să ajungă la gară, gara însă părea să fugă
de el ca şi moara fermecată de morarul din urătură. Bea orice şi oricât, evident
Cioclea, nu morarul. Părea coborât direct din Москва кабацкая, căci emana
poezie. Iar alcoolul nu era decât combustibilul rafinat ce punea în funcţiune
maşina de poezie Cioclea.
Spontan, cinic, impetuos, poetul degaja poezie, recitând cumva spasmodic
din clasici şi din propriile versuri, pe care nu se jena să le declare geniale. Şi te
convertea uşor, te făcea imediat fanul său. Tot ce fusese până la el se perima brusc,
se acoperea de ridurile unei bătrâneţi premature, se fana. El deschidea vraişte, cu
piciorul, alte uşi, după care urma să se instaleze epoca Eugen Cioclea. Acel satir,
transformat într-un Pan al hăţişurilor urbane, artist prin vocaţie genetică, nu extras
cu forcepsul din uterul însângerat al poeziei, mă furase şi pe mine. În scurt timp,
scriam o prefaţă entuziasmată la Numitorul comun, cartea sa de debut şi de sfârşit.
Căci printr-un accident, boemul, cel mai frumos boem pe care mi-a fost dat să-l
văd vreodată, devenea una din multele victime ale delincventei şi genialei Москва
кабацкая.
Cuminţit şi clasicizat, Cioclea a pălit ca arama coclită. Boema mai înghiţise un
talent pur şi ingenuu pe care îngerul poeziei părea că nu-l va părăsi niciodată.
9 mai 2013
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
dumitru
Foarte frumos text.
Gheorghe Erizanu
@dumitru: Merci. E pentru Eugen Lungu.
Andrei Țurcanu
Bine scris, cu aprecierile de rigoare juste. O singură remarcă, de „martor ocular”. Cioclea bea, dar de scris scria numai când era treaz. Poate chiar „mai rău”, numai în răstimpurile de asceză totală, când, zile sau chiar săptămâni nu avea nici un bănuț, de pâine măcar, nu mai vorbim de băutură.
Gheorghe Erizanu
@Andrei Țurcanu: Sper că Eugen Lungu a văzut.
Florin O.Z.
Conform remarcilor de mai sus, deduc că în cazul lui Eugen Cioclea, constrângerile dure (expuse mai sus) acționau precum un catalizator în a-l determina/constrânge pe poet să produca piese valoroase. Acestea, la rândul lor, rare și de calibru, sunt reale, întrucât reprezintă opera sa, este ceea ce avem plăcerea de a citi astăzi.
Dacă interpretarea de mai sus este corectă, atunci se poate distinge printre creatorii literari și tipul celor care produc opere de valoare doar aflați în condiții precare, chiar limită.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Portretul e veridic.
coperta
frumoasa coperta!
Gheorghe Erizanu
@coperta: Meritul e al lui Vitalie Coroban.
Florin O.Z.
@ Gheorghe Erizanu – Precizare
@ Andrei Țurcanu – Precizare
Nu am contestat sub nici o formă veridicitatea articolului-eseu de mai sus (al lui Alex. Vlad) și nici acuratețea remarcilor omului de cultură Andrei Țurcanu, martor ocular al felului în care Eugen Cioclea crea, ci am tras o anumită concluzie.
Concluzia mea, bazată pe observațiile mele din primul paragraf al intervenției anterioare, se referea la sub-tipul de creator care definea probabil cel mai bine omul de creație Eugen Cioclea, și anume, creatorul “rotund” al condițiilor extreme.
Cele două paragrafe de mai sus, precum și intervenția mea anterioară, au fost generate de cunoașterea, mai mult sau mai puțin intimă, dar oricum destul de detailată, a modului în care creau Eugen Barbu, Fanuș Neagu, Marin Preda și Nichita Stanescu.
Dar, despre detalii privitoare la sub-tipul specific în care cei patru de mai sus ar putea fi plasați și/sau la care aparțineau … voi comenta cândva, la o alta dată.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Sper să aveți ocazia. De Fănuș Neagu, Preda și Nichita știam.