Avem două variante de copertă pentru „Ioan Halippa. Chișinăul pe vremea lui Pușkin (1821 – 1823) cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc”.
Sunt doi autori.
Care dintre ele vă face cu ochiul?
Avem două variante de copertă pentru „Ioan Halippa. Chișinăul pe vremea lui Pușkin (1821 – 1823) cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc”.
Sunt doi autori.
Care dintre ele vă face cu ochiul?
vladimir b.
Dar cine a tradus acest text minunat, editat în rusă, în 1899???
eu am textul editat cîndva în revista Codry…dar nu ştiu dacă e complet…
Gheorghe Erizanu
@Vladimir b.: E ediția din 1999. Traducerea, comentariile, adnotările și ilustrațiile sunt ale lui Lică Sainciuc.
vn
cea de-a doua varianta mi se pare cea mai potrivita.
Silviu
Varianta II
Cand va fi in librarii?
Gheorghe Erizanu
@Silviu: După 10 mai. Va fi preț promoțional în mai în Librăriile Cartier.
vladimir b.
În privinţa coperţii: cea de jos e mai reuşită – din punctul meu de vedere! Deşi titlul şi autorul le-aş lăsa pe fundal alb…să se citească mai lesne.
catalin codru
eu as mai adauga la cele doua pipe si doua pistoale.
vladimir b.
Cartea apare în colecţia ARTĂ?
Gheorghe Erizanu
@Vladimir B: Da. E în cARTier.
Ion
Lică Sainciuc!
vladimir b.
Gheorghe, este ediţia din 1999? Poate atunci s-a făcut traducerea, că Halippa a publicat materialul său (foarte erudit!) în anul 1899. Nu e aşa?Şi sper că Lică S. a făcut adnotările necesare, căci acel text avea nevoie mare de aşa ceva…darămi-te mai mult decît un secol de la publicarea lui…avem de-a face cu un text din secolul al XIX-lea!
Gheorghe Erizanu
@Vladimir b: Scuze. 1899.
talex
varianta II 🙂
Ski
varianta a II-a
Igor
Pai, copertile sunt aproape identice. Difera doar layerul si o parte din font… Eu as opta pentru una din imagini: fie cea cu Casa Puskin de astazi, fie aceea cu caruselul. Mai degraba caruselul 🙂
Zenu
2. Prima în genere nu face cu ochiul. 😉
Zenu
Numai că ediția din 1899 nu s-ar fi intersectat cu Lică Sainciuc. Da, da, așteptăm în librării.
Liliana
A doua
Dan
A doua varianta face cu ochiul, dar imi place la prima ca e scris mare “Chisinaul”, asta m-ar face sa iau cartea in mana imediat 😉
Vladimir B.
@Zenu, subscriu!
Cei doi sunt foarte inegali! Categorii de tonaj intelectual – foarte diferit))
Nic Arsanca
Personal, mi se pare prima a fi mai vibrantă (culori primare, contrastul ridicat al imaginii de tip “stampă” din partea de jos, textul cvasi-simetric clar citibil, “C”-ul Cartierului distinct, alb pe culori închise, … relativ atractivă comercial) iar a doua mai “stinsă”, subliniind așa-zisa patină a vremii (culori ponosite axate pe varietățile coloristice ale nisipului, text asimetric mai greu citibil, negru pe ocru-bej, … relativ ne-atractivă comercial).
În plus, nu cred ca opiniile de pe acest blog sunt suficient de multe cantitativ (vorbind din punct de vedere statistic) pentru ca numerele finale să justifice considerarea acestor păreri un sondaj de opinie semnificativ.
Dar, romanii ziceau si scriau, “Vox populi, vox dei.”
De ce nu editați jumătate din serie cu o copertă și cealaltă jumătate cu cealaltă copertă? Sunt convins ca publicul va “sancționa” promt pe cea care are sau nu are “tonaj intelectual.” (Știu că risc a fi considerat nefezabil economic, ori că aș vrea să împac și “capra dar și varza,” etc.)
forma
Așa Editură și apeleaza la așa modalitate de a alege o copertă!?
Gheorghe Erizanu
@forma: Sunt câteva modalități de a alege o copertă.
1. Un director de editură cere trei sau cinci variante de copertă de la directorul artistic. Și alege cu degetul una. Directorul de editură. Nu a fost agreată niciodată la Cartier.
2. Art directorul are libertatea absolută și face coperta cum crede el că e bine. Sunt adeptul acestui gen. Art directorul trebuie să se simtă liber. Și atunci și coperta va emana libertate. Dar pentru asta trebuie să ai încredere în oameni. Și în capacitățile lor.
3. Discutăm despre o copertă făcută în cadrul editurii și una în afara editurii. De aia am apelat la alți ochi. Să vedem părerea lor.
claudiu k.
categoric a doua variantă
vladimir b.
@Gheorghe,
dar în altă ordine de idei asta se numeşte interactivitate! Şi e frumos în aceste vremi să poţi prospecta gustul & preferinţele publicului…cine nu ştie acest fapt, firesc – nici nu contează!
forma
@vladimir b.
Și dacă publicul în rezultatul prospectării gustul&preferințele alege comentariul 21. Cum procedăm?
vladimir b.
@forma,
e si asta o forma a democratiei, nu? foarte bine: sa fie juma’-juma’. e ceva rau in asta? de ce sa dramatizam? publicul, oricum, face doar ce si cum vrea, in dependenta de impulsuri, indispozitii, inspiratii de moment, bucurii sau tristeti))
vasgar
Copertele sunt prea incarcate. Prima e mai citibila, a doua s-ar potrivi mai mult ca o ilustratie de interior a cartii.
Nu inteleg “logica” scrisului de mana pe coperta unei asemenea carti, ca nu e vreun manuscris al lui Lica Sainciuc. Titlul trebuie sa fie citet, sa-ti “comunice” din prima.
Eu as mai cauta. Mai ales ca subiectul e foooarte ofertant.
catalin codru
poate pe fundalul unei harti din acea vreme si doua pistoale.ii placeau nespus lui puskin,mare specialist in dueluri cu provincialii locali.cu dantes nu a mers…
Gheorghe Erizanu
@Prietenilor: Mulțumim pentru păreri. Mă-nclin. Și dăm în tipar varianta a II-a. Cu mici modificări.
v.ernu
mai vreau cartea..m-am pus la coada… Bulat mi-a zis de ea de ceva ani si nu am apucta sa pun mina pe ea.. uite ca acum apare la voi.. bravo.. coperta 2 cred..
v.e.
Catalin
Coperta II cu… “ringispilu” ,pishtoale si pipe!!
Lica Sainciuc? Cine-o fi, nu stiu, dar e de tinut minte.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Lică Sainciuc a făcut împreună cu Grigore Vieru „Albinuța”, cartea pentru copii care a marcat vreo 800 000 de basarabeni. I-a învățat să citească. Și să fie mai buni.
catalin codru
PENTRU CATALIN E FRATE /LICA SAINCIUC/CU POPESCU-GOPO,E DIN ACELAS PANTEON DE ARTISTI ROMANI.