Volumul are 600 de pagini. Și un tiraj nedrept de 100 de exemplare. Printre numărul mare de biografii, istorii, pe care voiam să le încep cu parada militară din 6 iulie 1940 cu soldați SS și NKVD pe străzile Chișinăului și s-o închei cu Gheorghe Milu, comandantul unicului submarin românesc din cel De-al Doilea Război Mondial Delfinul, absolvent al elitistului Liceu Militar din Chișinău (la 40 de locuri erau 3000 de candidați).
Dar mă voi opri doar la trei povești de dragoste.
1) În vara lui 1822 Negruzzi, după o iarnă petrecută în Șărăuți, ținutul Hotin, vine la Chișinău, „ca să ne întâlnim cu rude, prieteni, cunoscuți, refugiați ca și noi”. Era după eșecul Eteriei din Principate. „În toată această societate de emigranți și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. Acestea erau un om tânăr de o statură mijlocie, purtând un fes pe cap, și o jună naltă fată, învălită într-un șal negru, pre care le întâlneam în toate zilele la grădină. Aflai că junele cu fesul era poetul A.Pușkin (…), iar tânăra cu șalul pre care toți o numeau greaca cea frumoasă, o curtizană emigrată de la Iași numită Calipso”, ne spune Costache Negruzzi în Scrisoarea a VII-a. Cum se înțelegeau ne spune doar textul Șalul negru, căci Calipso vorbea doar greaca și româna, limbi pe care nu le știa poetul rus.
2) În primăvara lui 1855 Victoria Cheșco (20 de ani) se cunună cu Alexndru Inglezi (29 de ani), prietenul fratelui ei. Îi face un copil, după care răcește intenționat și moare. Această răceală intenționată se datorează unei mari iubiri a Victoriei, care a avut loc la Viena cu Maximilian, viitorul împărat al Mexicului. Iubirea a fost reciprocă. Înainte de a fi împușcat de către revoluționarii mexicani Maximilian a rugat să i se cânte Paloma, romanță cântată cândva la Viena de Victoria Cheșco.
3) Poeta Olguța Crușevan, vara lui Serghei Lazo, căsătorită cu colonelul Florescu, îi face în anii 20 din interbelic pe Ion Minulescu să-i ceară: „Deschide-mi poarta inimii pictată/ Cu vermillon și-albastru de cobalt/ Și-intră – fericită-nvingătoare -/ În minuscula „sala de-așteptare”…” Iar Octavian Goga, de obicei, patriotic și pășunist în poezie, să treacă într-un registru firesc: „Îți aduc mulțumiri./ Întâlnirea de ieri/ Mi-a întors tinerețea din drum…”
Așa spun cărțile.
CHIȘINĂUL ȘI CHIȘINĂUIENII de Iurie Colesnic (Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, 2012)
(pentru Cartea zilei)
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
vladimir b.
O, îmi amintesc de minunatul monument funerar al Victoriei Inglezi, din Cimitirul Central din Chişinău! Cine vrea să înţeleagă măcar puţin din amploarea şi gustul epocii de atunci – trebuie să vadă acest monument. Unul din cele mai impresionante din oraşul de pe Bîc. Cum impresionantă pînă la lacrimi este, în decrepitudinea ei, şi Casa Inglezi, de pe strada Eminescu…
Morminte, case, iubiri arzătoare – asta era lumea de ieri! Cea de azi o vedem cu toţii cum este.
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: „Până și viitorul era mai bun pe vremuri”.
Nic Arsa
Cele trei iubiri arată, dacă mai era nevoie, că o lume guvernată de iubire ar fi evident mai bună, mai putin sângeroasă și mai fericită.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: De fapt, eu am trișat. Din cele 600 de pagini, cred că doar 6 pagini sunt despre iubiri. Restul e politică, eroism, românism ș.a.m.d.
Nic Arsa
Dovada indirectă o constituie [și] modelul celor două societăți a celor două specii a genului Pan, cimpanzeul (Pan troglodytes) comparat cu bonobo-ul (Pan paniscus), sau “cimpanzeul zvelt.”.
Cimpanzeii din Congo (care trăiesc în nordul fluviului Congo) sunt întotdeauna “macho” și rezolvă toate comflictele prin impunerea forței și prin violență, iar “cimpanzeii zvelți,” care trăiesc numai în sudul fluviului Congo (ne-existând în restul lumii), rezolvă toate conflictele prin înțelegere, armonie și dragoste fizică.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Frumoasă această completare cu cimpanzeii.
Nic Arsa
De ce numiți selectarea unor evenimente, care v-au impresionat, “trișare?” Chiar și fracția 6/600 = 1/100 indică (indirect) ce spuneam în intervenția care are numărul 3.
Cred ca acesta este rolul esențial al omului de cultură, să indice încotro oamenii trebuie sau ar trebui să privească și, evident, ceea ce trebuie sau ar trebui sa citească.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: De acord cu rolul omului de cultură. Care, spre deosebire de omul social sau politic, nu poate dicta. El doar poate sugera.
Nic Arsa
Apropo de cele două specii ale genului Pan, arealul cimpanzeului zvelt este strict limitat la o zona din sudul fluviului Congo, pe când cimpanzeul “agresiv” (cu cele patru sub-specii ale sale) trăieste în mai multe zone ale Africii Ecuatoriale (a se vedea o hartă aici, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pan_troglodytes_area.png).
Nu m-ar mira, dacă am putea cumva să-i “contabilizăm,” că s-ar putea să obținem fracții la fel de scăzute (sau comparabile) cu sus-amintita 1/100.