Sunt împotriva subvenționării editării de carte din banii publici. Cel mai mare editor român al scriitorilor basarabeni abia dacă este cunoscut de librarul din propriul cartier. Iar editorii basarabeni care au fost subvenționați pentru editarea scriitorilor români îl cunosc pe Eminescu și Caragiale mai degrabă de pe bancnotele de roni decât din volumele publicate. Tirajul, volumul, aspectul unei cărți subvenționate sunt determinate de banii pe care îi va primi editorul. Rapoartele vor suna frumos. Atât doar că impactul acestor cărți va fi unul steril. Editorul și funcționarul donator vor avea grijă doar de borderouri și facturi.
Cartea românească tipărită la Chișinău și exportată în România achită TVA de 9% în vamă. Asta înseamnă că editorii basarabeni sau partenerii editorilor basarabeni achită taxă statului român din prețul unui articol care încă nu este vândut. Este practica capitalismului incipient sau măsuri restrictive vizavi de partenerii neloiali. Asta e ca să vorbim despre relațiile specifice dintre cele două țări.
Repatrierea obligatorie a valutei într-un termen fixat de guvernul de la Chișinău e o altă relație specifică a celor care operează în domeniul cărții românești.
Pierderea prin mapele ministeriale a Scrisorii AȘM despre trecerea la noua ortografie („â” din „a” și sunt), amânarea examinării Legii activității editoriale sunt alte aspecte ale activității editorului basarabean.
La Intercontinental, București a fost o conferință. Relațiile moldo-române în noul context (geo)politic. Experții și oficialitățile au vorbit despre politic. Și despre relațiile speciale. Eu am vorbit despre carte.