Dacă nu era anul 1966, atunci nu era nici proza românească din Basarabia.
În 1966 a apărut Aureliu Busuioc cu Singur în fața dragostei, Vasile Vasilache cu prima parte din Povestea cu cocoșul roșu și Vladimir Beșleagă cu Zbor frânt.
Vasile Vasilache, într-o discuție privată, înainte de apariție romanului Zbor frânt, i-a spus lui Vladimir Beșleagă: „Dacă te-aș mai vedea publicat și pe tine…”
În 1963 apărea Ion Druță cu Balade din câmpie, iar în 1968 apărea partea a doua a romanului, care avea să fie Povara bunătății noastre.
Niciodată, până la 1966 și după, proza românească din Basarabia n-a avut un impact atât de mare asupra literaturii.
„L-am întâlnit, recunosc, într-un restaurant. De fapt, n-are importanță unde l-am întâlnit, pentru că l-aș fi întâlnit neapărat, îl căutam, iar locul n-are nicio semnificație”.
Așa începe romanul lui Aureliu Busuioc. Singur în fața dragostei.
Cu Otilia, Otilia Octavianovna. Cu Viorica, Viorica Mircevna.
Și cu: „-Mă cheamă Radu, Radu Negrescu.” Avea să fie Radu Nicolaevici Negrescu.
Singur în fața dragostei este în curs de apariție la Cartier. Într-o ediție definitivă.
În text este utilizat „învățător de franceză/matematică” cu sensul actual de „profesor de franceză/matematică”. Ce facem? Schimbăm? Redactorii Cartier au păreri diferite, iar la autor vrem să ajungem cu o poziție consolidată.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
alina
Prefer textele originale. Poate cu stelute, pentru cuvintele/sintagmele devenite intre timp arhaisme.
Gheorghe Erizanu
@alina: De acord.
CiGriArg
Cred că trebuie corectate doar greșelile de exprimare, nu și detaliile care sugerează, reproduc atmosfera acelor ani. Sunt absolut de acord cu renunțarea la utlizarea patronimicului în adresări, specifică limbii ruse (bine, și altor limbi, dar, în cazul nostru, un împrumut rusesc). Este, în mod sigur, o recuperare necesară și firească. În opera unui scriitor, însă, e altceva. Mai mult, chiar și unele greșeli de exprimare ar putea face parte din arsenalul mijloacelor expresive. Cizelând, „pieptănând” prea mult textul s-ar putea pierde din plasticitate (sugestivitate). Altfel, cred că cel mai potrivit pentru a lua o decizie în acest sens ar fi autorul însuși…
Vă urez succes și abia aștept noutăți (din) Cartier.
Gheorghe Erizanu
@CiGriArg: S-a mai întâmplat. Prin anii 90, când cele 4 volume din opere de Ion Druță a trecut prin furcile lingvistice ale lui Eugen Lungu și Valentin Guțu. Atunci l-am pierdut pe Onache Cărăbuș.
talex
nu as schimba, ci as face o trimiere in josul paginii, unde as scrie varinata a 2
vreau sa spun insa ca la Zbor frant exista niste diferente, chiar vizibile si mai multe, am atat editia aparuta in 66 cat si pe cea din colectia Literatura din Basarabia, iar aici modificarile au fost bune si utile
Gheorghe Erizanu
@talex: Sper că intervențiile din Hronicul Găinarilor din Cartier Clasic, intervențiile din Singur în fața dragostei, intervențiile din Viața și moartea nefericitului Filimon de Vladimir Beșleagă și ceea ce vom face din Elegie pentru Ana-Maria de Vasilache și Povara bunătății noastre de Druță să fie cu adevărat ediții definitive.
catalin codru
sigur, e cum spune talex.
vladimir b.
Pe cînd ediţia completă, academică a operei lui Busuioc?! Prea multe texte risipite în diferite ediţii, poate ceva cartonat, simplu şi cu aparat critic se impune pentru un clasic – deja – al literaturii basarabene!
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: Busuioc a fost foarte harnic în ultimii 20 de ani. Scotea câte un volum nou la doi ani. Așa că nu prea să gândit la opere. Probabil, vor veni și edițiile de alt gen.