Viața politică a Republicii Moldova ar fi ca o câmpie rusească fără Vlad Plahotniuc. Ca Moscova lui Bulgakov fără Woland. Ca facebookul fără Ion Sturza.
Vlad Plahotniuc a pregătit și a aruncat pe piața mediatică ideea proiectului votului uninominal. Așa moldovenii au descoperit enciclopedia scrutinelor parlamentare. „Sistemul majoritar pur, ne explică pedagogic Igor Boțan, poate cea mai avizată persoană în domeniu, presupune alegerea celor 101 de parlamentari în circumscripţii uninominale. Sistemul proporţional, în vigoare în Moldova, presupune alegerea deputaţilor pe liste propuse de partidele politice. Sistemul mixt presupune alegerea unui număr de parlamentari pe liste de partid, iar altă parte din deputaţi vor ajunge în legislativ în urmă votării lor în circumscripţii.
Cele 3 sisteme electorale au 11 variaţii de bază, iar variaţii în total ale sistemelor electorale sunt peste o sută.”
Scutelnicii lui Plahotniuc s-au alineat în apărarea uninominalului. Văd că se face coadă. Adversarii s-au alineat în combaterea uninominalului. Și aici se bifează vârtos.
Pentru cei mulți s-a aruncat nada cu revocarea deputatului. Asta prinde. Chiar dacă e ambalată ca și invazia celor 30 de mii de sirieni. Din momentul alegerii deputatul nu este al satului care l-a ales. Este alesul întregului popor. Pentru problemele locale există primarul din localitate. Și consilierii locali. Parlamentul are alte atribuții. Cele trei țări cu deputați revocați sunt două: Cuba și Coreea de Nord. Ele nu știu nici de FMI, nici de Comisia de la Veneția.
Președintele Dodon, care se odihnește în Alpii Italiei, lucrează la Moscova și trăiește la Chișinău, nu contează ce zice. Trebuie să zică tare. Orice. Ca alămurile să acopere coclaurile Bugeacului.
Și doar noi, scutelnicii, care am crezut că suntem șmecheri și am scăpat de iobăgie, târziu, ne dumerim că boierul iarăși ne-a frăierit.