Uniunea Scriitorilor din Moldova va discuta mâine despre cartea pentru copii.
Editorii și librarii, aproape într-un cor pe o singură voce, susțin olimpic: cartea pentru copii are cumpărător. Ministerul Culturii, de asemenea, a decis în cadrul Programului de susținere a cărții naționale: cartea pentru copii n-are nevoie de subvenție. Este autosuficientă.
Cum?
Editorii fac cărți din 16 pagini. Cu texte ale clasicilor. Sau poezioare despre culori, păsări, anotimpuri. Cu desene. Care trebuie să fie cu ochi. Mari. Cu obraji. Rumeni. Culori Disney. Tiraje mai mari decât în cazul celorlalte cărți. Preț mic. Hârtie glossy. Luciu și culoare.
Librarii nu trebuie să răsfoiască mult cartea pentru copii. Aceleași texte erau în librării și pe când învățau cititul la grădiniță. Mamele cumpără pentru copiii lor cărțile pe care le cumpărau mamele lor pentru ele. Cu 20-30 de ani în urmă. Cartea pentru copii a încremenit în a doua jumătate a secolului trecut.
De ce scriitorii vor să discute cartea pentru copii? Pentru că textele sunt pline de erori. Dacă sunt clasice. Și sunt agramate. Dacă sunt scrise acu. Pentru că editorul cărții pentru copii nu a auzit despre tipografică. Pentru că editorul, ca să facă cartea  ieftină, a economisit pe scriitor, pe redactor, pe pictor, pe materiale tipografice. Mama este fericită că a luat o carte ieftină. Iar copilul descoperă că sunt lucruri mai importante și plăcute în viață decât cartea ieftină.
Ce vor să propună scriitorii? Cărțile pentru copii pot apărea în vânzare doar dacă au girul USM. Apreciez grija scriitorilor pentru cartea pentru copii. E motivată. Dar ea miroase a pește împuțit.
Educarea bunului gust se face cu mult bun-simț. Încet. În timp. Promovând valorile. Promovând meritocrația. Penalizând dur grafomanii.
Durează mult. Și lipsesc eroii.