A murit la tinerețea îmbătrânirii. Parcă așa spunea chiar el. Despre 65 de ani.
Noi suntem boierii comentariului politic. Spunem când vrem. Tăcem când trebuie.
Constantin Tănase a fost un proletar al politicului. Era obligat prin comentariul aproape cotidian din ultimii 20 de ani să aibă opinie. Damnat la opinie, și-a irosit prieteni, și-a adunat dușmani.
A mers peste interesul politic atunci când a fost vorba de limba română. Cu regret, și în 2014, în Chișinău, pentru limba română se mai luptă. „Științific vorbind sunt un bou” rămâne pamfletul de crestomație.
Maică-mea îmi vorbea despre un Tănase tânăr, care, prin anii 70, verifica lucrările de examen la limba română. Compunerile erau inițial verificate de profesorii din școală. Profesorii, pentru a ascunde unele scăpări ale propriilor elevi, corectau dintre erori cu altă mină decât cea roșie. Apoi compunerile ajungeau la raion. La Anenii-Noi Constantin Tănase verifica cu lupa culoarea minei și rotunjimea literei. Era mare necaz pentru profesorul care făcea litera mai frumoasă decât elevul.
Nota la română trebuia s-o ia elevul. Pe cea reală.
A fost cu 40 de ani în urmă până la introducerea camerelor video la Bac.
Lucian Postu
Eh, dacă şi unele conturi ar fi la fel de vizibile precum literele corectate …
Mai ales că nici nu-i nevoie de vreo lupă.
Gheorghe Erizanu
@Lucian Postu: Conturile sunt o chestie privată. Pe mine nu mă interesează conturile altora.