Toate imperiile, atunci când se destramă, lasă mine cu efect întârziat. Uniunea Sovietică a încercat în Fergana, în Lituania, în Cazahstan, în Narva, Estonia, în Crimeea, Ucraina. Dar a reușit în Transnistria, în Carabahul de Munte, în Osetia de Sud și în Abhazia.
Nicu Popescu trece în revistă aceste patru conflicte și implicarea Uniunii Europene în soluționarea lor. De ce Uniunea Europeană ar trebui să se implice. Deoarece, după cum îi spunea pe timpuri un bătrân politician german tânărului diplomat Igor Corman, Europa are nevoie de țări stabile și prospere la frontierele sale.
Cum se implică Uniunea Europeană?
Nicu Popescu vede 5 modalități de management al conflictelor:
1. Instituțiile UE se pot implica mai activ în politica externă nesemnificativă. În politica mare atribuțiile politice externe rămân la discreția statelor.
2. Instituțiile UE se implică în „aspecte necontroversate și ferite de riscuri ale managementului conflictelor”.
3. Instituțiile UE caută să se implice în conflicte printr-o strategie de „dozaj”, prin „măsuri de mică intensitate”, care pot deveni cu timpul „pachete politice substanțiale”.
4. Atunci când instituțiile UE încearcă să se implice în politica la nivel înalt fără mandatul statelor membre, ultimele vor încerca să contracareze această implicare.
5. Actorii externi (din afara Uniunii Europene) „pot afecta procesul european de luare a deciziilor” prin lobby-ul făcut pe lângă statele membre ale UE.
Dorința lui Henry Kissinger de a apela la un singur telefon, pentru a afla poziția Europei vizavi de politica externă rămâne încă un vis. Și Catherine Ashton, nediplomatic vorbind, știe asta.
Așa spun cărțile.
POLITICA EXTERNĂ A UNIUNII EUROPENE ȘI CONFLICTELE POST-SOVIETICE de Nicu Popescu. Traducere din engleză de Alexandru Șiclovan (Editura Cartier, 2013)
(pentru Cartea zilei)
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Mircea
Plasata între UE si fosta US, RM e cum ar fi asezata pe doua scaune care sunt nu prea aproare unul de altul. Si e pasiva. România nu e pasiva dar e neputincioasa.
Nic Arsa
@ Mircea – Excelentă comparație.
Dar România lui nea Ion Ilici Iliesku (încă din 22-23 decembrie 1989, când ‘mnealui și ciracii lui au pus laba pe putere) a fost complice (masiv) la izolarea Basarabiei și la lăsarea sa de izbeliște la îndemâna ursulokului Mishka.
Foarte mulți dintre noi, cei din România (și, dacă mi-aduc bine aminte, și mulți din Basarabia), am spus-o imediat atunci (și am continuat să o spunem de atunci încoace) că metoda republicilor baltice (independență declarată rapid și irevocabil) combinată cu o rapidă unire în granițele firești ale românismului, urmată – evident – de o curățire sistematică a sovietismului de pe ambele maluri prutene, ar fi fost ceea ce ar fi trebuit să o facem.
Dar când Ion Ilici and Company, crescut geopolitic (și nu numai) la Maskva, a/au pus laba pe putere … adios Unire, adios Românism si Românitate, adios Normalitate in viata poporului român.
Catalin
Domnule Mircea,
R. Moldova nu este pasiva. Este RSS MOLDOVENEASCA. Inca. Dupa episodul celebrei vanatori din Padurea Domneasca nu mai am ocazii dubitative.Asa cred. Cred? Pai, daca mai adaug celor 5 luni, cei cinci ani aproape de cand sunt prezent pe siturile “moldovenesti” ce mai pot face?
Romania este neputincioasa. De acord. Neputinta ei este neputinta noastra , a tuturor celor care mai indraznim sa vorbim , sa scriem si sa visam romaneste.Neputinta are deci, multe cauze si multe contributii. Una dintre cauze este pasivitatea.Una din multele contributii o gasim in noi, in mobila cu care ne-am fost dotata interioritatea.Mai ales a celei mai importante piese:dulapul. Despre o garderoba nici nu indraznesc sa vorbesc. Ea este apanajul altor spirite.
Nic Arsa
@ Cătălin – Foarte bună este analiza pe care ați prezentat-o.
De acord, printre altele, auto-mulțumirea, frica de a pierde ceva (CE ?!?!?! komunismu’ ?!), pasivitatea, indiferența, … repectiv, încununarea lor, neputința, sunt cauze majore ale inacțiunii noastre, a tuturora.
Mircea
@Nic Arsa: Între ideal si realitate e diferenta mare. Cred ca trebue sa tinem cont de aceasta realitate geopolitica, cum si occidentul o face (în Siria bunaoara). Sunt lucruri care depind de noi, sunt lucruri care depind de împrejurari si de altii si sunt lucruri care se petrec la întîmplare cred. Acolo unde noi putem face ceva si schimba careva lucruri, e ceia ce depinde de noi. Si de noi depinde mult. Ar trebui cred sa ne valorizam mai mult.
@ Cătălin: Eu ma gândeam la acea RM care priveste spre apus. Dar aveti dreptate, ce facem cu acei ce privesc la rasarit? Aici si trebuie de transat cu sabia, dar nu avem nici sabie si nici pe acel ca ar putea-o mînui.
catalin codru
APUS,RASARIT,NORD ,SUD,RUSI,AMERICANI…NUMAI MOLDOVEANUL NU E VINOVAT.DOAR NEMERNICI NE INCONJOARA,PE SFINTII DE NOI!!!