De la Petesburg la Chișinău

„ …în pofida unor clișee istoriografice persistente, Imperiul Rus apare ca o entitate politică neomogena și sub-guvernată. Statul rus era nevoit sa recurgă la strategia administrării indirecte din motive pragmatice, determinate de insuficiența resurselor, caracterul inadecvat al aparatului birocratic sau loialitatea incertă și mereu contestată din regiunile periferice. În aceeași cheie, este la fel de pertinentă afirmația lui Sergiu Boțolin, conform căreia «traiectoria Basarabiei între 1812 și 1828 ilustrează limitele structurale ale guvernării indirecte în cadrul Imperiului Rus», reprezentând un răspuns pragmatic la insuficiența resurselor administrative, informaționale și umane ale centrului. După cum subliniază autorul, aceste constrângeri structurale nu au însemnat renunțarea la tendința crescândă spre omogenizare și centralizare, tot mai evidentă de la sfârșitul anilor 1820, transformând în schimb integrarea Basarabiei în sistemul imperial rus într-un proces mult mai complex și nuanțat decât traiectoria descrisă de narațiunea binară și simplificatoare a istoriografiei naționale. Mai mult, autorul ajunge la concluzia curajoasă (dar nu mai puțin corectă) că Imperiul Rus «a administrat o periferie nou-anexată printr-un amestec de pragmatism și ideologie, coerciție și seducție, reformă și inerție». Anume acest caracter «hibrid» al dominației și practicii imperiale ruse în regiune a condiționat evoluțiile ulterioare din Basarabia, inclusiv la nivelul mobilizării maselor și al politicii identitare.” (ANDREI CUȘCO)