Întâi au fost casetele cu operele complete ale unor poeți pe care-i iubeam, apoi Moscova-Petușki, de Venedikt Erofeev, ultima carte tradusă de Emil Iordache, pe care am sărbătorit-o, la apariție, până spre dimineață, în acord cu romanul-poem. În 2004 deja fusese coup de foudre: O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, de Michel Pastoureau, magistral tradusă de Emilian Galaicu-Păun. Am citit, am băgat la cap. Și așa mi-a venit ideea de a analiza bestiarul lui Cantemir, folosind sugestiile marelui heraldist și medievist. Ce a ieșit s-a numit Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir, carte care m-a făcut om (de litere, eventual), pentru că am învățat enorm lucrând la ea. În 2021, la o a doua ediție, studiul meu s-a întors la origine, adică la Cartier. Nu cred că era posibil obiect mai frumos.

Dacă aș fi nevoit să mă prezint printr-o singură carte – aia ar fi. Am coordonat și prefațat trei antologii din cea mai frumoasă colecție de poezie, am scris de multe ori despre cărțile de la Cartier și o voi mai face, pentru că editura este, de mult, garanția calității. Nu în ultimul rând, Cartier înseamnă pentru mine și două prietenii la care țin mult: cu Gheorghe Erizanu și cu Emilian Galaicu-Păun. Pe scurt: o editură în care mă simt acasă, în Republica Moldova-România-Europa.

Bogdan Crețu

Ce a însemnat Editura Cartier pentru autorii Cartier? Publicăm o serie de texte, care au apărut inițial în „Cartierul literelor”, un proiect (revistă, podcast și film) dedicat figurilor & momentelor importante ale culturii române, realizat de un cristian.

Mulțumim autorilor care au răspuns invitației și mulțumirile & recunoștința noastră pentru un cristian.