Zilele acestea am răspuns la chestionarul Ioanei Revnic despre literatura română din Basarabia.
– In calitatea dvs. de editor, care credeti ca sunt/ ar fi cele mai eficiente politici de promovare a literaturii romane din Republica Moldova in Romania si in Occident?
– Sunt două chestii complet diferite: promovarea literaturii române din Basarabia 1) în România și 2) în Occident.
1) În România. Sunt împotriva divizării literaturii române după spațiul geografic. Nu sunt un adept al antologiilor geografice (scriitori basarabeni, scriitori bănățeni samd). Chiar dacă am scos unele dintre ele.
Există un singur spațiu: cel al limbii române. Editorii sunt cei care șterg frontierele geografice și politice și tot ei sunt cei care le fac. Editura Cartier a făcut acest lucru. În colecția de literatură contemporană română au apărut și Alexandru Mușina, și Gheorghe Crăciun, și Claudiu Komartin, și Alexandru Vakulovski, și Radu Vancu, și Em.Galaicu-Păun, și Șerban Foarță. Dar mai bine ca editura Cartier a făcut editura Polirom. Care a reușit să impună proza.
Tot editorul este responsabil și de difuzarea cărților în tot spațiul românesc. Și de lansări.
Acestea sunt politici firești de promovare. Ele vin din economic.
Problema promovării literaturii în mass-media bucureșteană e o altă problemă. Gravă și negativă pentru literatura română.
La nivelul instituțiilor culturale. Eu nu prea cred în ele. Chiar dacă Zilele Literaturii Române, organizate la Chișinău și Bălți, au fost și sunt o reușită. Așa cum au fost organizate ZLR e una dintre metodele fericite de promovare a literaturii române. Printre invitați au fost scriitori importanți de pe ambele maluri ale Prutului și cu cărți apărute în ultimul an/ultimii ani și care mai sunt pe piață.
Probabil, la nivel ministerial sau al uniunilor de creație din România și Republica Moldova sunt posibilități mari de promovare. Dar, deocamdată, eu nu le-am observat și nici nu vreau să fac propuneri în van.
Participarea editorilor basarabeni la cele două târguri importante de carte din București (Gaudeamus și Bookfest-ul), de asemenea, se înscrie în promovarea firească a literaturii.
Crearea unui Târg de carte viabil și eficient la Chișinău, care ar putea aduce editori români importanți e un vis despre promovare.
2) în Occident. Noi am avut o încercare cu promovarea cărților despre evenimentele din 7 aprilie 2009. La Târgul de carte de la Frankfurt. După aia au fost lansări, după mine neașteptat de reușite, în Bruxelles, Paris și București.
În rest sunt vise. Care au nevoie de susținere financiară din partea statului. Și nu prea vreau să fabulez. Ar fi câteva piste. 1.1) Participarea cu o cotă financiară a Guvernului RM la ICR și introducerea unor scriitori în programele deja funcționale ale ICR-ului. 1.2.) Subvenții ale Guvernului RM pentru participare ca stand separat sau comun cu cel al României la Târgul de Carte de la Frankfurt, cel puțin.
– Cum contribuie editura Cartier la a face cunoscuta, peste hotare, literatura romana din Republica Moldova?
– O parte din primul răspuns se referă și la această întrebare.
Au mai apărut și antologiile în limbi străine. A se vedea cea a lui Sorkin cu poeții basarabeni și antologia PEN Clubului din Basarabia.
– Caror genuri literare credeti ca le apartin “produsele” scriitoricesti (valoroase) ce se preteaza cel mai bine “exportului literar”?
– Proza. Dar proza vorbește despre maturitatea unei literaturi. Noi încă nu o avem. Este remarcabil efortul Poliromului în acest sens.
– Explicati prezenta prepondrenta a textelor poetice in antologiile publicate peste hotare. (Chiar si in recentul almanah „Arhipelag”, poetii sunt cei mai multi.)
– Suntem într-o literatură tânără. Antologiile reflectă starea literaturii și nu dorințele noastre. „Arhipelag” este o antologie a scriitorilor membri ai PEN Clubului din Chișinău.
– A influenţat, în vreun fel, regimul politic comunist reinstalat la putere între anii 2001 – 2009 activitatile de promovare in Romania si in Occident a scriitorilor basarabeni?
– Da. Dacă până în 2007, când komuniștii și-au arătat adevărata față, încercările de intimidare erau mai voalate, atunci după 2007 controalele și hărțuirea organelor fiscale, polițienești și toată birocrația cu putere decizională de a pedepsi au devenit metodice, fără pierdea. Era o metodă de a te distrage de la activitatea de bază pentru a pierde timp, eforturi cu ei. Modificarea legii activității editoriale din 2008, unde editurile erau privite ca agenți propagandistici și facilitățile pentru editurile de stat, de asemenea, au avut repercursiuni puternice asupra activității editoriale din RM, aprofundate și de criza financiaro-economică, simțită de editorii și librarii basarabeni din octombrie 2008.
Instaurarea regimului de vize a fost un alt impediment în promovarea literaturii. Am în vedere și cel din 1 ianuarie 2007 și cel din 7 aprilie 2009. Izolarea și lipsa de comunicare duce la lehamete.
– Dar schimbarea (şi relativa normalizare a) climatului politic, din 2009?
– Schimbarea a făcut posibilă apariție ZLR. Și la apariția a numeroase cărți care au ca subiect evenimentele din 7 aprilie.
Schimbarea a făcut posibilă apariția teatrului de factură nouă: „Spălătorie”.
Dar legea activității editoriale n-a fost modificată nici până azi. Ministrul Culturii și-a pus persoanele sale în fruntea editurilor de stat. Și le-a promis bani publici ca să poată ridica salarii (nu vorbesc de editarea unor cărți), conform legislației vechi.
Schimbarea a permis înregistrarea Asociației Editorilor, care a fost amânată pentru un an și ceva de fostul regim. E adevărat, că Asociația nu e prea vizibilă. Dar aceasta e altă problemă.
Schimbarea a însemnat apariția practicii păguboase pentru editori, și așa afectați profund de criză, a vânzării cărților la pachet cu ziarele. Retururile din tirajele nevândute în România editura Litera (care a fost în parteneriat cu Jurnalul Național, Felicia) le-a vândut cu Timpul din Chișinău. Iar Adevărul a venit cu tot tacâmul: cotidianul plus carte la pachet. E o afacere perfectă a petroliștilor (și în primul caz, și în al doilea), dar metodele lui JR sunt bune pentru o perioadă scurtă. Și doar pentru JR-i.
Schimbarea înseamnă un pic de înviorare a lehametei moldovenești.
Vedeți, poate găsiți alții mai optimiști.