Nu mai hodinesc. Iar la muncă. Duceți-vă la hodină. Mai scăpați de mine. Nu mai citi toate tâmpeniile de pe blog.
Ia mai bine o carte.
Relații post
După patru ani. 24 februarie
Acest text a fost scris în prima zi al invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei. Desen de Dan Perjovschi Rusia a început războiul. Și minte Astăzi, la 5 […]
23 februarie
La 23 februarie 1455 ieșea de sub tipar Biblia lui Gutenberg. Era prima carte din Europa produsă în masă. E cunoscută ca Biblia de 42 de rânduri. Are 2.500.000 de […]
Jean
Lucrăm împreună de aproape 30 de ani. Până a veni la Editura Cartier a fost șoferul personal al directorului general de la Monolit, una dintre cele mai mari companii de […]
Noutăți Cartier: februarie 2026 (II)
Literatura română din Republica Moldova 1991 – 2025. Istoria unor cărți, de Mircea V.Ciobanu. Legată, 800 pag. Preț: 149 RON/699 MDL „Literatura română este una și indivizibilă”, afirmă Mircea V. […]
Noutăți Cartier: februarie 2026
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu. Ilustrații de Horia Muntean (Cartier codobelc). Legată, 48 pag. Preț: 39 RON/169 MDL Un fiu de împărat pornește într-o […]
Valerie Volontir. O scrisoare ascunsă
A murit Valerie Volontir. Textul a fost scris cu ocazia lansării albumului fotografic …nimic altceva …nothing else, apărut la Editura Cartier în 2022. A fost scris la timpul prezent. Ultima […]
mvc
În sfârşit, Gheorghe, iată mesajul pe care îl aşteptam. Deocamdată, cel mai bun. La zidirea lui, ai lucrat pesemne, cum se stie, „o vesnicie…”
Apropo, e stranie preocuparea blogistă a unui editor, …care are un alt ritm decât jurnalistii. Metafora (ca fost fumător de forţă!) ar fi: editorul fumează pipa, calm, facând carţi de durată… pe când jurnalistul trage grăbit din chiştoc, că-i scapă ştirea (efemeră, care mâine nu va mai fi valabilă).
Am să-ţi urmez sfatul. Las blogul, las manuscrisele… ma duc să citesc o carte.
Gheorghe Erizanu
@MVC: E prima vacanță în care mi-am luat 4 cărți. Și nu l-am terminat nici pe Marino cu „Jurnalul” său. Am tot mers. Și mers. Și mers.
vânătorul
Deducţie: mvc nu mai fumează, nici măcar… chiştoace (şi, respectiv, îi scapă tot ce presupune acest gest „ritualic”, adică toate ştirile zilei – suspendat într-un fel de atemporalitate).
Nimic straniu în „preocuparea blogistă a unui editor”. Mai ales că mvc prin propriul exemplu contrazice afirmaţia.
Gheorghe Erizanu
@Vânătorul: Același răspuns ca și în cazul Sylviei. Cu Don Quijote care zice: „Privește, Sancho, armatele!” sau „Ascultă, Sancho, zgomotul armelor!” și omul normal îmi răspunde: „Văd, văd, văd. Eu văd numai oile!” sau „Aud, aud, aud. Eu aud numai behăitul oilor!”
sylvi
Si te odihneai cu asa o pofta… de pareai Tom Sawyer, in timp ce se uita la copiii vecinilor ispasindu-i pedeapsa: zugravind gardul in locul sau! 🙂
sylvi
*si hodineai (pardon!)
Domnishoara FM
Domnul care nu mai Hodineste, fiti amabil, va rog, si obositi-va de comentati un post mai jos de cel cu titlul care provoaca invidii – Hodinesc!
va rog!!! frumos!
Domnishoara FM
p.s. bine aiti revenit din vacatntze:))
sylvi
Am impresia ca te-am mai comparat cu Tom Sawyer :), avand in vedere publicitatea pe care o faci activitatii tale ( / voastre). Mult succes!
Gheorghe Erizanu
@Sylvi: Am impresia că sunt mai degrabă Don Quijote cu: „Privește, Sancho, armatele!” sau „Ascultă, Sancho, zgomotul armelor!” și omul normal îmi răspunde: „Văd, văd, văd. Eu văd numai oile!” sau „Aud, aud, aud. Eu aud numai behăitul oilor!” Dar Tom, ca să fiu sincer, e mai onorabil.
cristina
Hodineşte! că noi, Oamenii de Rînd, Ar Trebui să Citim Cărţi Genuine (meritabile de lecturat, ce-i drept)!!!
Gheorghe Erizanu
@Cristina: Nu prea s-a citit. Vakulovski deja e în vânzare. Emilian Galaicu-Păun îl recomandă cu multă căldură.
Cristina
Merci, dl. Erizanu, pt recomandarea de lectură, neapărat voi procura din Librăria din Centru ceva din opera lui Vakulovski (apropo, ce carte din creaţia dlui mi-aţi sugera?!). Acum lecturez (cu o plăcere enormă şi… nespus de intensă) <> de Tony Hawks…THX!
Gheorghe Erizanu
@Cristina: Em.Galaicu-Păun susține că „157 de trepte…” e cea mai bună carte a lui Vakulovski. În librării mai găsiți „Bong”. Eu cred că cea mai bună rămâne „Pizdeț”. Care nu o mai găsiți prin librării. Sau o găsiți întâmplător. În Librăriile Cartier mai găsiți Houellebecq și Palahniuk.
Cristina
Sorry, mi-a scapat titlul lui Hawks <>. Mersi inca o data.
Cristina
Tenis cu moldoveni*