În februarie va fi lansată o nouă serie de autor Aureliu Busuioc. La Centru vom avea și o expoziție de Roman Râbaliov: Ultimul Busuioc.

Hronicul Găinarilor a ajuns la ediția a III-a:
„Scriu și tot scriu la hronicul acesta, iubite cititorule, scriu istoria vie, reală a nașterii unei noi așezări în partea aceasta a Europei, pustiite de războaie și năvăliri, de domni hrăpăreţi și de slugile nesătule ale acestora, și, vrând-nevrând, se încumetă gândul a face o comparaţie între zilele trecute și cele de azi. Și simt cu toată fiinţa că același lucru te străduiești să-l faci și tu…
Ce aveam pe plan economico-social? Domni, slugi și prostime. Domnul era puterea unică și absolută, slugile – slugi, fie că duceau ţucalul domnitorului, fie că îi ţineau vistieria, îi comandau armata sau îi luau în gestiune magaziile. Nici tu un departament al construcţiilor – unde cădea săgeata trasă de cârmuitor, acolo se înălţa un palat sau o mănăstire; nici tu un minister al economiei sau industriei – moara măcina la porunca domnului, stativele ţeseau la porunca domnului, peștele se prindea tot la porunca lui… Prostimea, ca prostimea, se spetea pentru un boţ de mămăligă, din care trebuia să mai taie și o hrincă bună pentru biruri, și se repezea plină de entuziasm să ia toporul sau coasa în mână când striga domnul „Iaca turcul!” sau „Iaca rusul!”.
Pe plan politic, treburile stăteau cam tot așa: dacă biruia turcul, dă-i logofătului ordin să scrie scrisoare de supunere la Poartă, în care să explice vizirului ori sultanului că Ţara Moldovei de mult plănuia să intre în componenţa Măritului Imperiu… etc. … Dacă bătea rusul, dă-i logofătului poruncă ori mai bine scrie singur ţarului că Ţara Moldovei nici nu-și închipuie cum a rezistat atâta vreme fără dezinteresata protecţie rusească…
Iar prostimea, ca prostimea, cum să scrie ea ţarului sau sultanului dacă nu știa scrisul și nici limbi străine nu prea studiase?
Azi, odată cu revoluţionara aducere a civilizaţiei în Ţară, domnitorul a fost înlocuit cu un Președinte (care e obligat să-și iubească pătimaș copiii, rudele și amicii!), slugile sunt într-adevăr slugi (cu excepţia ţucălarilor, scoși din nomenclator și înlocuiţi cu voluntari din rândul demnitarilor), aceștia urmaţi de guvern și parlament, mai departe – o nouă categorie socială: clasa de mijloc, ori, mai precis, a mediocrilor, apoi prostimea propriu-zisă, adică majoritatea electorilor.
După cum se știe, marea bătălie pentru ștergerea deosebirii dintre sat și oraș s-a terminat cu cvasitotala ruralizare a orașelor, atât ca mentalitate, cât și ca limbaj, fapt care permite Președintelui să nu se mai rupă în două, politica internă și externă practicată de noul conducător fiind o copie a gândirii lui Oșlobanu, perfect sincronizată cu cea a subalternilor, adică a întregii ţări. (Excepţie – opoziţia, subţirică și năucă, care pe vremea lui Panteleu se pedepsea cu tăierea capului, în zilele noastre – cu tăierea telefoanelor, sechestrarea conturilor bancare și, mai rar, dar întotdeauna, cu procese penale, ale căror verdicte sunt dictate de la telefonul number one al ţării…)”
Vom recidiva. Hronicul Găinarilor va ajunge și la ediția a IV-a, și la ediția a V-a, și a VI-a.