Ce citesc deputații moldoveni? Vedeți în ancheta Timpul. Sunt cărți de buduar ale domniței liberale, care le citește în română, și ale doamnei Buliga, care le citește în rusă, Dodon este cititorul lui Stati. Lupii bătrâni ai politicii moldovenești, Diacov și Hotineanu, știu foarte bine ce să spună. Unul citește un Goma, altul un Vieru. Țârdea pare cel mai adecvat. Prin cărțile de politologie.
Într-un interviu mai vechi, probabil, unul dintre puținii intelectuali ai politicii moldovenești, spunea că citește Codul lui Da Vinci.
În această toamnă lecturi obligatorii pentru deputați sunt:
- Nașul de Mario Puzo, apoi Omerta de Puzo (din biblioteci, căci nu mai este prin librării);
- Acești imbecili care ne guvernează de Andre Santini (din biblioteci, căci nu mai este prin librării);
- Răscoala lui Liviu Rebreanu. O găsiți prin librării. Și în biblioteci. Căci primele două, după cum ați aprovizionat bibliotecile noastre, nu le veți găsi nici acolo. Din puținii bani alocați pentru biblioteci se achiziționau Zodiacul 2012, 2013, 2014, 2015, câteva povești de Creangă în 16 pagini, câteva cărți cam ce citesc aleșii lor și ai noștri. Răscoala e un roman care necesită un efort intelectual. Și voință. Nu e Codul lui Da Vinci. Dar se merită. În această iarnă îl veți citi ca pe Zodiacul 2016. Pentru amatorii de Hustler: sunt și scene erotice.
Dacă apucăm primăvara, atunci puteți continua cu:
- Groapa de Eugen Barbu;
- Principele de Eugen Barbu;
- Săptămâna nebunilor de Eugen Barbu.
Apoi, ca bonus, ar fi Cronică de familie de Petru Dumitriu.
Memoriile lui Jukov (lecturi Dodon) se citesc mai bine cu Amintirile despre război ale lui Nikulin. E un minim efort ca să vezi și omul în schemele și hărțile geopolitice. Dacă omul mai contează.
Revolta lui Atlas de Ayn Rand, care este cu primele două volume în librării, nu v-o pot recomanda. Nu e genul vostru.
Anume
Apropo, despre cititul în rusă.
Despre Yukio Mishima am aflat în 2002. Atunci mi-am zis, pe acest autor îl voi citi în română (asta în condițiile în care oricând puteam să-l citesc în rusă. Și nu oricum, ci în traducerea lui Akunin). Am așteptat 8 ani. În ianuarie 2010 la Chișinău a ajuns prima carte din tetralogie. De atunci au trecut alți aproape 6 ani. Tot nu-mi dă pace întrebarea: De ce aici niciodată nu a ajuns în librării Templul Zorilor?
Să vă rog pe dvs, d-le Erizanu, să mă ajutați să găsesc răspunsul? Ați ajuta un cititor care știe să aștepte limba română? Eu doar știu să aștept? Sau nu? Poate nu aștept acolo unde trebuie? Poate nu așa cum trebuie?
Cu ceva timp în urmă l-am întrebat pe prietenul meu înțelept.
– Dacă ai suflet de ucigaș, dar nu ucizi niciodată în viață, îți rămâne păcatul uciderii?
Prietenul meu înțelept a răspuns.
– Nu.
Atunci mi s-a părut corect și am căzut de acord.
S-au întâmplat mai multe, între timp. Între timp. Ce expresie interesantă. Acum cred că și dacă n-ai ucis, rămâi ucigaș. În potențial. Iar fără asumarea potențialului nu se rupe cercul vicios.
Ce are limba română cu asta? Limba română e o limbă frumoasă. Eu cred că e cea mai frumoasă din lume. Dar ea e vorbită de oameni, care sunt de partea șacalilor. În potențial.
Eu nu vreau să fiu șacal. Iar șacalul, ca să înceteze să fie șacal, trebuie nu să nu facă ce fac șacalii, ci să facă ceea ce nu fac șacalii.
Deci, aleg să apăr limba ucraineană. Și dacă potențialul va deveni realitate, atunci voi ajunge să lupt și cu frumoasa limbă română. Voi lupta pentru limba ucraineană până la moarte, pardon, (sarcastic) voi lupta până frumoasa va salva lumea, pardon, (sarcastic) limba rusă, desigur.
Gheorghe Erizanu
@Anume: Mishima are, de curând, serie de autor la Humanitas. Îl puteți citi și în română. Povestea e și mai frumoasă. Mishima a apărut în traducere românească cu mult înaintea traducerilor lui Akunin. Asta-i ca fapt divers. Oricum, merci.