Nicolae Pojoga a fost un elev eminent. Cu 10 pe linie. Cu un viitor luminos în URSS.

În 1977 studentul Nicolae Pojoga a adunat fonduri pentru victimele cutremurului din București. Să ajute țara socialistă prietenă. URSS a avut altă părere despre ajutorul frățesc. Viitorul luminos a rămas pentru alții în URSS. Nicolae Pojoga a fost lăsat pe marginea drumului constructorului comunismului.

L-am cunoscut la Tinerimea. În anii perestroikăi. Era proaspăt angajat ca fotograf. A fost martorul evenimentelor din decembrie 1989 din România. Cu Leica. A fost ca fotograf în punctele fierbinți din fosta URSS. A fost fotoreporter de războiul în estul Republicii Moldova în 1992. Atunci, pe un lan de porumb, a imortalizat un cadru. Care l-a costat toată arhiva personală de fotografii. Casa i-a fost spartă, fotografiile, rollfilmele dispărute, Leica distrusă.

Cu câțiva ani în urmă, fiind într-o expediție de documentare cu Victor Gălușcă, au găsit în podul unei case părăsite de pe malul Răutului ceea ce avea să devină arhiva fotografică a lui Zaharia Cușnir. Și albumul Lumea lui Zaharia. Și expoziția Așa văzut-a Zaharia de la Muzeul Țăranului Român din București, apoi de la Cluj, apoi de la Baia Mare.

Album de război/ War album, apărut ieri la Editura Cartier, în seria de artă, este din fotografiile, peliculele recuperate de pe la redacțiile ziarelor din Chișinău. Este puținul ce a mai rămas din fotografiile fotoreporterului de război Nicolae Pojoga. Pe care cei apropiați îl numesc cu drag Moșu.