Nimic despre cărțile Cartier.
La Bookfest merg ca să cumpăr Sfârșitul bibliotecii mele. O elegie și zece digresiuni, de Alberto Manguel, Editura Nemira. Deoarece îmi este foarte drag acest secretar al lui Borges. Ca eseist. Romancierul e de raftul doi. Am încredere și în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu. Și am primele două volume din eseistica/bibliotecile lui Manguel.

Opera poetică (II), de Paul Celan, Editura Polirom. În traducerea lui George State. Deoarece am primul volum.

Deoarece e Guillermo Arriaga. Și e literatură latino-americană. Bivolul nopții, probabil, e la Vellant.  Cred că voi trece și pe la Art. Mai era și acolo un Arriaga. Poate și mai bun.

Roata plăcerilor. De ce n-au iubit unii înțelepți cărțile?, de Valeriu Gherghel, Editura Polirom. Trebuie să-mi recuperezi cartea mea cu autograf de la Sandu Cosmescu. Iar pentru recuperare sunt obligat să-i aduc un exemplar virgin. Și pentru subtitlu. Ca să-mi stea permanent în față. Ca o atenție pentru titlurile Cartier. Un subtitlu care face bestseller o carte a unui erudit, care, în mod firesc, adună puțini cumpărători.
Și Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația, de Martin Puchner, Editura Polirom. Pentru că îmi pasă. Și cred: cărțile pot schimba istoria.

Deoarece e Houellebecq. Aștept romanul care va depăși primele trei romane. Să văd ce face Serotonina, apărută la Editura Humanitas.
Renunț. O voi cumpăra din Librăriile Cartier de la Chișinău, unde se vinde deja de o săptămână. Respect autorii care au grijă de cititorii lor. O carte la 3-5 ani e perfect. Urăsc grafomanii.

Melancolia, de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas. Un exemplar pentru dreptul la prima lectură a soției, fana nr.1. Și un exemplar pentru Costică Cheianu. Fiindcă m-a rugat s-o cumpăr.