Până la autostrada care va lega Moldova (istorică și bucățica cealaltă geografică) cu autostrăzile maghiare, până la construcția gazoductului Iași-Chișinău, până vom găsi cuiul dacic la Duruitoarea, scriitorii români cu cărți recente & bune se întâlnesc pentru cinci zile la Chișinău.

 

Lavinia Bălulescu, născută la Drobeta-Turnu-Severin pe 12 martie 1985. Este scriitoare, jurnalistă și lucrează la ziarul Adevărul, ca editor coordonator al secției Corespondenți și editorialist. A publicat două volume de poezie și unul de proză: Mov, 2004, Editura Prier; Lavinucea (ediția I, Editura Cartea Românească, 2007; ediția a II-a, Editura Casa de Pariuri Literare, 2017); La mine-n cap, Editura Cartea Românească, 2013. Este prezentă în mai multe antologii, cum ar fi: Mai am un singur Doors, Editura Blumenthal, 2011; Primul meu porno, Editura ART, 2011; Moș Crăciun & Co, Editura ART, 2012; Scriitori la poliție, Editura Polirom, 2016; #Rezist! Poezia, 2017, Editura Paralela 45; Tu, înainte de toate, 2018, Editura Paralela 45. Scrie și pe blogul Ferma de gânduri.

Tamara Cărăuș (n. 1972) a studiat filosofie și litere la Universitatea din București, cu doctoratul susținut, în 2001, la aceeași universitate. A desfășurat proiecte de cercetare în cadrul mai multor instituții: Colegiul Noua Europă, Universitatea din București, Universitatea din Oxford, Universitatea din Uppsala, Universitatea din Groningen, Universitatea Palacky Olomouc, Universitatea din Rijeka, Institut für die Wissenschaften vom Menschen, Viena ș.a. A publicat mai multe articole științifice și a coordonat volumele Cosmopolitanism and the Legacies of Dissent (în colab., Routledge, 2014), Cosmopolitanism Without Foundations (în colab., Zeta Books, 2015), Re-Grounding Cosmopolita-nism: Towards Post-Foundational Cosmopolitanism (în colab., Routledge, 2015). A publicat cărțile: tzara mea, Editura Arc, 2000; Efectul Menard, Editura Paralela 45, 2003; Capcanele identității, Editura Cartier, 2011; Limba de hârtie, Editura Cartier, 2017.

Iulian Ciocan, prozator, publicist şi critic literar. Comentator al postului de radio Europa Liberă. Născut pe 6 aprilie 1968 în Chişinău. Romane publicate: Înainte să moară Brejnev, Editura Polirom, 2007; ediţie cehă la Dybbuk, 2009; Tărîmul lui Saşa Kozak, Editura Tracus Arte, 2011; ediţie slovacă la Kalligram, 2015; ediţie franceză la Belleville, 2017; Iar dimineaţa vor veni ruşii, Editura Polirom, 2015, Dama de cupă, Editura Polirom, 2018. A publicat proză în reviste şi antologii din SUA, Germania, China, Cehia, Bulgaria, Belgia şi Brazilia. Invitat la New York, la festivalul PEN World Voices (2011), la FILIT din Iaşi (2015) şi la Noaptea Literaturii din Amsterdam (2016).

Adrian Ciubotaru s-a născut în 1976 în or. Drochia. Licențiat în litere (1998). Doctor în filologie (2009). Lector la Facultatea de Litere a Universității „Alecu Russo” din Bălți (1998-2008). Secretar de redacție la revista literară Semn (1995-2012). Redactor la Editura ARC (2008-2012). În prezent, redactor-șef adjunct al Revistei literare și editorialist la Jurnal de Chișinău. Cartea de debut: Omul roș (poezie, 2001, Premiul Tineretului). Autor a peste 300 de articole, studii și eseuri publicate în Semn, Contrafort, Sud-Est cultural, Jurnal de Chișinău etc. Traducător (17 cărți traduse din limbile franceză și engleză pentru editurile ARC, Cartier, Știința). Coordonator și prefațator al mai multor colecții și ediții de carte la editurile ARC, Prut ș.a. Antologator: Antologie de poezie simbolistă și decadentă românească, 2014; Ars poetica, 2016; Literatura română din Basarabia. Secolul XXI. Eseu și critică literară, Editura Știința, 2017. Prezent în mai multe antologii de poezie din RM și România.

Florin Chirculescu (de profesie medic-chirurg) s-a născut la București pe 26 martie 1960. A debutat cu proză scurtă în anul 1993, în revista JSF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine, tipărit la aceeași editură. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele și povestiri, și a fost redactor-șef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave, Nemira, 1996; Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine, Nemira, 1998; Cel mai înalt turn din Babylon, Nemira, 2002; Imperiul Marelui Graal, Nemira, 2006 (câștigător al Premiului Vladimir Colin); Vindecătorul, Cartea Românească, 2008; Skipper de interzonă, Millenium, 2012; Ne vom întoarce în Muribecca, Nemira, 2014; Iovik, Millenium, 2014; Eucronoza și alte nuvele, Millenium, 2017. Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu este prima operă de ficțiune pe care o semnează cu numele său real.

Dumitru Crudu s-a născut la 8 noiembrie 1967 în Flutura, Ungheni. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Transilvania” din Brașov. A debutat simultan cu două volume de versuri: Falsul Dimitrie, Arhipelag, 1994; E închis, vă rugăm nu insistați, Pontica, 1994, urmate de Șase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente, Paralela 45, 1996 (premiul pentru experiment al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România), și Poooooooate, Vinea, 2004, Eșarfe în cer, Cartier, 2012. Ulterior se consacră dramaturgiei (Crima sângeroasă din stațiunea Violetelor, Arc, 2001; Salvați Bostonul, Cartier, 2001; Oameni ai nimănui, Cartier, 2007), câștigând în 2004 premiul Uniter pentru cea mai buna piesă românească a anului (Alegerea lui Alexandru Sutzu, Unitext, 2004). Piesele sale sunt montate în Republica Moldova, România, Italia, Germania, Haiti, Camerun, Franța, Suedia și Bulgaria. În 2008, publică la Polirom romanul Măcel în Georgia, urmat de Un american la Chișinău, Casa de pariuri Literare, 2013. Proză scurtă: Oameni din Chișinău, Tracus Arte, 2011; Salutări lui Troțki, Univers, 2016; Moartea unei veverițe, Univers, 2017.

Dinu Guțu (n. 1988) este membru de grup ultras, antropolog și jurnalist cultural. Teza sa de doctorat reprezintă o etnografie despre ultrașii de la Dinamo București (Ultimii oameni. Etnografia unei peluze, 2015). A mai publicat o serie de articole academice și capitole în reviste și volume din România și Marea Britanie. În noiembrie 2017 și-a făcut debutul de scriitor cu romanul Intervenția (Polirom). Este colaborator la platformele Art7.fm și Platzforma. A mai scris pentru Criticatac, Vice și Casa Jurnalistului.

Igor Guzun (n. 1968) este scriitor român și director al Agenției de PR și Publicitate Urma ta din Chișinău.  Prima sa carte, De azi într-o săptămână, a apărut în 1997, iar următoarea, în 2014, La Blog, a fost scrisă împreună cu Sergiu Beznițchi. Despre Vinil, Urma ta, 2015, se spune că este „una dintre marile cărți ale generației noastre” (Revista literară, nr. 3, 2017). Iar despre volumul Bine, Urma ta, 2017, s-a afirmat „că este o carte care salvează de la uitare esențe de umanitate” (Bunatate.ro). Cea mai recentă carte semnată de Igor Guzun Adio, lucruri, poeme, Cartier, 2018, s-a aflat pe prima poziție în topul vânzărilor din Librăriile Cartier în aprilie 2018.

Emanuela Iurkin s-a născut pe 9 februarie 1980 la Chișinău și a copilărit în comuna Grinăuți-Raia, Ocnița. Absolventă a Colegiului Republican de Artă Plastică „Alexandru Plămădeală” (1999). Licenţiată în jurnalism şi știinţe ale comunicării la Universitatea de Stat din Republica Moldova (2004), la aceeaşi universitate obţine titlul de master în filosofie (2008) cu teza Dimensiuni antropologice ale fenomenului iertării. Uzul şi abuzul de iertare. A activat în presă, la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, iar actualmente lucrează la Muzeul Național de Artă al Moldovei. Prezentă cu texte, semnate Emanuela Sprînceană, în: antologia Proză scurtă. Literatura din Basarabia. Început de secol XXI, Editurile Ştiinţa şi ARC, 2017; în Antologia prozei scurte, Editura ARC, 2015, şi în antologia Autobuzul 100, Cartier, 2013. În 2007 obţine premiul pentru debut la Concursul Naţional de Dramaturgie organizat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, cu piesa Dor de cuc. Romanul Câinele de bronz constituie debutul editorial al Ema­nuelei Iurkin.

Claudiu Komartin (n. 1983, București) a debutat cu Păpușarul și alte insomnii, Editura Vinea, 2003, pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Au urmat Circul domestic,Cartea Românească, 2005, Un anotimp în Berceni, Editura Cartier, 2009, 2010; cobalt, Casa de Editură Max Blecher, 2013, și Dezmembrați, Casa de Editură Max Blecher, 2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco. În toamna lui 2017 îi apare, la Editura Cartier, prima antologie Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017, pentru care i se decernează Premiul „Matei Brâncoveanu” pentru literatură. Volumele sale au fost traduse în germană (2012), sârbă (2015), turcă (2015) și bulgară (2017). Coautor al textelor ce stau la baza piesei Deformații (montată în 2008) și al scenariului Trișez cu viața (2010). A editat peste 80 de cărți și antologii de poezie și a tradus literatură din franceză și engleză. Din 2009 organizează clubul de lectură Institutul Blecher, iar din 2010 este redactor-șef al revistei Poesis internațional și al Casei de Editură Max Blecher, pe care a fondat-o împreună cu artistul vizual Ana Toma.

Nicolae Leahu (n. 20 iulie 1963, Badicul Moldovenesc, jud. Cahul). A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1985), luându-și doctoratul la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (2000). Redactor-șef al revistei literare Semn (1995-2012). Actualmente este șef al Catedrei de literatură română și universală și director al Școlii Doctorale Filologie din cadrul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Volume de poezie: Mişcare browniană, Hyperion, 1993; Personajul din poezie, Cartier, 1997; Nenumitul, Editura Fundaţiei Culturale „Poezia”, 2008; Alungarea muzelor din cetate, Cartier, 2011. Antologii de autor: Aia, Cartier, 2010; Poeme, Tipo-Moldova, 2012; Poetul, personajul și eroinele, Arc, 2013. Eseuri: Poezia generației ’80, Cartier, 2000, 2015; Erotokritikon. Făt-Frumos, fiul pixului, vol. I, Cartier, 2011; Comedia cumană și vodevilul peceneg, Timpul, 2008. Ediții: Literatura română din Basarabia. Poezie, Știința, 2004; Gheorghe Vodă, La capătul vederii, Arc, 2014; Antologia poeziei românești cu formă fixă (în colaborare cu Raisa Leahu), Știința, 2015.

Dan Lungu (n. 15 septembrie 1969, Botoșani, România) este scriitor și politician român. Din 1995 este conferențiar dr. la Catedra de sociologie, Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între 2001 și 2002 a fost redactor-șef al revistei de cultură Timpul. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din 2013, a inițiat și a organizat anual festivalul FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași), împreună cu scriitorii Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici. Evenimentul a fost construit pe un concept occidental, care s-a dovedit de succes și a devenit emblematic pentru Iași. Între 2013 și 2017 a fost director al Muzeului Național al Literaturii Române din Iași. În ultimii doi ani, a acordat o atenție specială deschiderii de noi puncte muzeale în mediul rural, în județul Iași. Astfel, cu sprijinul autorităților și al echipei extraordinare de la MNLR, au reușit să inaugureze patru puncte muzeale: „Cezar Petrescu” la Cotnari, „Dimitrie Anghel” la Miroslava, „Ionel Teodoreanu” la Golăiești / Medeleni și „G. Ibrăileanu” la Târgu Frumos. La alegerile legislative din 2016 a obținut un mandat de senator de Iași din partea USR. Este membru în Comisia pentru cultură și media, dar și în Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. Din ultimele apariții: Raiul găinilor (fals roman de zvonuri și mistere), Editura Polirom, 2004; Sînt o babă comunistă, Editura Polirom, 2007; Cum să uiți o femeie, Editura Polirom, 2009; În iad toate becurile sînt arse, Editura Polirom, Iași, 2011.

Vintilă Mihăilescu (n. 23 mai 1951) este publicist, psihosociolog și antropolog cultural român. Absolvent al Facultății de Psihologie al Universității din Bucuresti (1974), a fost cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie (1974–1978), iar între 1979–1991 a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română. A fost profesor invitat la universități din Franța (Lyon, Paul Valéry Montpellier, Provence), Elveția (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs), Canada (U.Q.A.M.) etc. Specializat în etnopsihologie, identitate și etnicitate, studiul comunităților. Din 1991 coordonează programe de cercetare și proiecte pe probleme rurale coordonate de PHARE și Banca Mondială, fondând Observatorul Social de pe lângă Universitatea București. Din 1993 este profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității din București, iar din 1997 coordonează Școala Masterală în Antropologie în cadrul Universității din București. Din 2000 este șeful Catedrei de sociologie la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), unde susține cursuri de antropologie și comunități sociale. Este autorul cărții Fascinația diferenței, apărută în 1999. Din 1998 scrie și publicistică, având cronică permanentă la săptămânalul cultural Dilema veche. Din februarie 2005 până în mai 2010 a fost director al Muzeului Țăranului Român. În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române. Din ultimele apariții: Sfârșitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010; Scutecele națiunii și hainele împăratului: note de antropologie publică, Editura Polirom, 2013; Povestea maidanezului Leuțu: despre noua ordine domestică și criza omului, Editura Cartier, 2013; Fascinatia diferenței: anii de ucenicie ai unui antropolog, Editura Trei, 2014; Apologia pîrleazului, Editura Polirom, 2015; De ce este România astfel?: avatarurile excepționalismului românesc, coord.: Vintilă Mihăilescu; Editura Polirom, 2017.

Pavel Păduraru născut la 9 august 1976 în Chișinău. Este fiul „dușman al poporului sovietic”, preotul Gherasim Păduraru, care a fost persecutat toată viața de regimul totalitar comunist, pentru că spunea, în biserica, că Lenin este Anticristul. Este licențiat al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova. Din 1996 a lucrat în mass-media din R. Moldova și România. În 2000, a fondat prima revistă culturală online în R. Moldova – „Lolocur”. În anii 2004-2006, a fost profesor de literatură universală la un liceu din Chișinău. Este laureat al multor premii în domeniul jurnalismului de investigație și al apărării dreturilor omului. Apariții editoriale: poezie – La braț cu opoziția, Speranța, 1998, (volum distins cu premiul Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Îmi pare că-s păduraru, Tiuk, 2001; proză: Karlik, Pontica, 2006, (carte care a obținut premiul „Euridice”) și Moartea lui Igor Alexandrovici, Paralela 45, 2017.

Moni Stănilă s-a născut în Tomeşti, judeţul Timiş, în 1978. A studiat teologie ortodoxă la Timişoara şi Sibiu. Din 2010 trăieşte la Chişinău, unde lucrează în presă ca editorialist la cel mai citit ziar de limbă română, Timpul de dimineaţă, şi conduce, împreună cu Alexandru Vakulovski, cenaclul literar Republica al Bibliotecii  Municipale din Chișinău. A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007); volumele de poezie: Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009); Sagarmatha (Tracus Arte, 2012); Colonia fabricii (Cartea Românească, 2015); O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (Charmides, 2017), romanele Al 4-lea (Tracus Arte, 2013) și Războiul solomonarilor (Polirom, 2018). Poemele sale au fost traduse în germană, engleză, franceză, suedeză, rusă, azeră, turcă.

Tatiana Țîbuleac s-a născut la 15 octombrie 1978 în Chișinău,
Republica Moldova. Absolventă a Liceului „Iulia Hasdeu” din Chișinău;
licențiată a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM.
Devine cunoscută publicului larg în 1995, când inițiază rubrica
„Povești adevărate” în cotidianul Flux. Din 1999 face parte din echipa
PRO TV Chișinău în calitate de reporter, editor și prezentatoare de
știri. Stabilită actualmente la Paris, unde lucrează în domeniul
audiovizualului.
Debut editorial cu Fabule moderne, Editura Urma Ta, Chișinău, 2014;
ediția a II-a, Editura Libris Editorial, Brașov, 2016. Cea de-a doua
carte, Vara în care mama a avut ochii verzi, Cartier, 2017, este
distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2017),
Premiul revistei Observator cultural și Premiul Observator Lyceum
(2018). Romanul a apărut și în traducere franceză. Grădina de sticlă
este al doilea roman al Tatianei Țîbuleac.

Luiza Vasiliu s-a născut în Iași în 1984 și a vrut să se facă actriță. A ajuns, în schimb, la Facultatea de Literatură Comparată din Cluj și, după o serie de evenimente neașteptate, s-a făcut jurnalist. A lucrat 6 ani la Dilema veche, unde a învățat bazele meseriei. E reporter la Casa Jurnalistului, unde a publicat investigația despre medicul Gheorghe Burnei. A colaborat cu Suplimentul de cultură, Decât o revistă, Regard, Courrier International. A tradus Gide, Vian, Reza, Ronson. Din 2016, coordonează publicația cultura dinlă Scena 9.
 
 
Salvează
Salvează
Salvează
Salvează
Salvează