“Îmbinare suavă între simpleţe şi profunzime, cuminţenie şi ardoare, resemnare şi revoltă, nelinişte şi trăire mută a durerii – aceasta e poezia Marcelei Benea. Nimic nu este în exces, o temperare e în toate. Rupere de nori este dovada măiestriei cu care poeta ştie să urmeze acea aurită cale de mijloc între nevoia de stihialitate şi trăire frenetică, pe de o parte, şi confesiunea meditativă, pe de altă parte, între lirismul narativizat şi exprimarea gnomică, între inevitabila raportare la litera scrisă (Sunt cartea este poemul care deschide acest minunat volum) şi vitalitatea prilejuită de realitatea imediată (Ce dulce e viaţa se intitulează textul final).
Cea de-a cincea carte a Marcelei Benea (cinci cărţi în patruzeci şi şase de ani! – o cumpătare de care puţini, foarte puţini ştiu să dea dovadă) – Rupere de nori – confirmă o dată în plus că avem în faţă o poetă remarcabilă, pe cât de discretă pe atât de uimitoare.” (Lucia Ţurcanu)
